luni, 27 decembrie 2010

Hai odat' cu nou an...



In cateva zile se termina unul din cei mai grei ani ai mei.
Anu' asta am vazut cum e sa pierzi si sa castigi in acelasi timp, bine macar ca prin asta se dovedeste ca traiesti.
Am cunoscut oameni noi, mi-am largit orizontul si am castigat perspective noi. Am pierdut timpul si ceva amintiri frumoase. Am pierdut din bunatate.
Am cunoscut realitatea, uneori urata, alteori frumoasa. Dar s-a dus....
Acum pot sa spun ca functionez bine. Nu sunt prea incantat de situatia actuala dar sunt ok.
Astept noul an ca pe un reboot dupa multe updateuri si drivere reinstalate.
Astept primavara.
Vreau sa merg pe munte mai mult, sa ma plimb mai mult cu masina, sa vad locuri.
Vreau sa schimb cel putin departamentul unde lucrez daca nu chiar jobul, sa termin CCNA si sa incep MCTS pe sql.
Imi place, sunt liber sa fac absolut orice ce vreau eu. Am doar doua limite, resursele si imaginatia.
Cu resursele sunt inca destul de ok, imaginatia ma uimeste inca si pe mine.
Imi pare rau ca am dezamagit si o sa dezamagesc in continuare.
Am vazut ca nu prea se poate sa fi bun intoadeuna, nu poti sa impaci pe toata lumea si sa fi si tu impacat. Satisfactia ca ceilalti sunt satifacuti nu merge mult, trebuie pana la urma sa fim si egoisti.
Deci pana la urma, 2011 nu e un numar prea frumos, dar in mod cert pentru mine o sa fie un an mai bun pentru ca actualul a fost "the bottom".

Citeste in continuare...


joi, 16 decembrie 2010

ascultand



http://www.youtube.com/watch?v=TTWh0HCqpgw
am adormit

(ori sunt eu prea adormit, ori blogspot nu mai permite embendul video de pe youtube)
Citeste in continuare...


marți, 23 noiembrie 2010

fara chef..



Nu stiu clar de ce, dar nu mai am nici un chef de nimic.
O fi de la vremea intunecat. De la somn putin. Poate este de la lipsa unui obiectiv fie el cat de mic. Posibil sa fie si de la lipsa de activitate la munca, unde chiar daca fac totusi ceva am impresia ca nu fac nimic. Ceilalti din departament sunt oameni normali cu minti normale...seful pare prost in continuare. Totusi e bine ca ne-am mutat in centru ca nu as fi vrut sa vad cum arata iarna din pipera.
Poate este si o chestie generala, de grup, pentru ca am vazut ca multi au devenit mai posaci de vreo saptamana. Este plictiseala mare si nu reusesc sa mai zambesc sau sa mai imi sclipeasca ochii dupa ceva.
Am inceput sa am cativa urmaritori din cunoscuti, plictisiti sau curiosi, e cam greu sa mai scriu prea direct unele chiestii ca raman fara prieten...uneori unele adevaruri sunt facute sa fie necunoscute...oricat de curiosi ar fi cei care vor sa le afle trebuie sa ramana ascunse.
Nu mai am nici chef sa-mi cumpar Galaxy S-ul sau desktopul de la fostul job.
Desi "unii" mi-au zis ca sunt zgarcit, eu cred ca intodeauna am fost mana larga si in ultima perioada chiar am cam exagerat. Deci nu mai vreau sa arunc aiurea bani pe doua chestii de care ma pot lipsi lejer, nu-mi ofara nici mare lucru, ba mai mult sunt si complementare cu alte costuri. Pentru calculator mai trebuie monitor o plaga video si schimbat internetul ca nu-si are rostul cu ADSL-ul asta, Samsungul trebuie luat cu ditamai abonamentul de 20e+.
Asadar numai elemente demotivante...astea si poate mai sunt si altele.
Prea putine s-au mai intamplat sa-mi motiveze un zambet. Nu mai sunt singurul angajat din familie. Am reusit sa vad un film foarte bun care nu stiu cum de l-am ratat, anume The Straight Story .
Citeste in continuare...


miercuri, 10 noiembrie 2010

VIP night



Am mai scris ca sunt un impatimit al filmelor. Am vazut gramada, mai proaste mai bune, mai la cinema, mai pe calculator/tv.
In ultima vreme nu prea am mai avut timp si nici chef asa ca am bagat mai mult seriale(acum Lie to me).
Totusi cochetam sa ajung si la VIP in Afi Cotroceni, fiind singurul cinema la care nu am fost. Iese din discutie drive-inu de la baneasa unde nu ma duc din doua motive. Mi se pare aiurea sa vad filmu din masina si doi mi-as imagina prea mult cum a vazut ea cu actualul twilightu acolo si probabil nu as fi atent la filmul meu.
Ok, deci asta seara, neprevazut, am ajuns si la VIP Cinemacity. Se duceau niste amici si pana la urma am zis sa o punem de un meeting restrans.
Care e faza cu vipul asta!? Costa 50 ron, poti sa mananci si sa bei oricat vrei si orice vrei. Au de toate, vin, chiar si un minibufet...
Bine, in general cred ca oamenii care ajung acolo nu prea abuzeaza, dar oricum la un calcul mic iese cumva mai scump cu 10 ron fata de o sala normala. Biletu normal e vreo 20 daca mai iei niste nacios, suc, te duce pe la 40,iar uneori trebuie sa suporti o sala mare plina de rozatoare si oameni foarte ocupati sa-si inchida telefoanele, asa ca diferenta o face confortul.
Pentru ca asta este chiar super. Sala mica, vreo 20 de fotolii, care se pot transforma in pat daca vrei sa tragi un pui de somn.
Filmul la care am picat a fost si el mai mult decat ok.
Due Date (titlu ma duce cu gandul la facturi) este o comedie in genul road trip doar cu doi actori, buni. Am ras destul de mult si rar mai apar acum comedii care sa iasa putin din tipar.
Aaaaa, a avut si un soudtrack exceptional...Pink Floyd, Neil Young si alte melodii bune bine plasate.
Per ansamblu o seara misto.
Citeste in continuare...


miercuri, 27 octombrie 2010

About the Job



in primul rand noul job nu este "The Job".
Nu-mi place sa schimb locul de munca mai repede decat periuta de dinti,cum fac unii. Acum mai greu, dar se practica la greu inaintea crizei.
Eu vad schimbatul jobului ca o modalitate de avansare profesionala si financiara. Nu am facut-o decat atunci cand am simtit ca profesional sunt peste atributiile prezente, avansarea financiara fiind si ea normala odata cu cresterea in level profesional. Ma gandesc sa termin cu miscarile in momentul in care nevoile de mai sus sunt satisfacute stabil, iar locul de munca respectiv pot sa-l numesc "The Job".
Acum situatia a fost putin diferita. M-am miscat impins de situatie, firma unde ma angajasem, cu mult entuziasm si dorinta acum un an, a dat chix.
La noul job totul este diferit cu exceptia venitului, din pacate.
Nu inteleg de ce nu vede angajatorul roman ca daca dai macar 5 lei in plus angajatului, l-ai motiva substantial.
Restul sunt numai chestii care nu-mi plac. Chiar uitasem cum arata socialismul corporatist.
La Wizrom era ceva asemanator, dar nu ajunge nici la 80% din ce este aici.
Aici se intra pe baza de amprenta, timpul petrecut in campul muncii fiind exact cronomentrat. Nivelul de restrictie la resursele calculatorului si internetului este aberant. Poate unora li se pare normal, dar mie, care vin oarecum din zona celor care stabileau restrictiile, mi se pare paranoic sa nu dai acces omului de rand la ceasul de la windows si asta e ceva insignifiant fata de altele, precum lipsa accesului la gmail. Da, e ok sa pui restrictie de trafic pe gmail sa nu-ti zboare informatiile din firma, dar restrictie totala e aiurea. Cineva daca este croit sa faca ceva restrictionat, tot o sa faca pana la urma. De exemplu postul asta, as fi putut sa il scriu lejer printr-un proxy-browser. Acum il scriu in Google/Nootebok ca inca nu stiu care e invarteala, daca supravegheaza careva traficul.
Colectivul este prea numeros sa pot sa legi o legatura mai apropiata, dar incet, incet, sper sa ma inteleg macar cu astia din departamentul meu.
Se lucreaza cam haotic si fara team-spirit.
Drumul este cam lung si plictisitor, din Salajan pana in Pipera......dar am auzit un zvon ca ne-am muta la Victoriei.
Sunt si parti ok, ca altfel nu rezistam nici doua zile.
Compania este mare, mai mare decat orice am lucrat pana acum, sunt multi sefi si multe asistente, una mai bucata decat alta, foarte pricepute la plimbat foaia. Tot in categoria spalat ochiu intra si departamentele marketing si HR care au si astea cateva piese interesante. Din pacate toate-mi par din alta specie. Totusi mai ridicator de moral imi este sistemul IT.
Sistemul informatic este imens, mult material din care sa prind ceva, vreo doua module de Charisma, niste BI-uri dezvoltate intern pe CristalReports, cred, SAP....vreo 3 servere de baze de date unde am numarat eu in jur de 30 db-uri, cluster server cu 45G memorie si tabele de zeci de giga.... Unele db-uri nu cred ca au vreo utilitate, dar tot raman vreo 5 mari, din care eu pot sa-mi bag nasul (doar read only momentan) in doua. Deci inca o parte buna e ca sunt tot DBA (macar in titlu) si o sa-mi perfectionez mai bine SQL scripting language-u.
Deocamdata sunt in doua luni de proba si nu as vrea sa caut altceva din nou prin decembrie, deci imi doresc in primul rand sa-mi placa din ce in ce mai mult ce fac aici si in al doilea rand sa fiu deasemenea placut.
Ma gandesc ca intr-un an o sa invat destul de multe, sa capat experienta necesara, apoi sa pot sa-mi caut un job "The Job", deocamdata e criza mare si trebuie sa stim sa facem compromisuri, fie ele si la limita.
Citeste in continuare...


duminică, 17 octombrie 2010

Conexiuni periculoase...



chestiile "cum ar fi daca", combinatiile ciudate, intodeauna m-au atras.
Cu cat sunt mai incredibile si departe de linia normala, cu
atat imi par mai placute si satifactatoare atunci cand le ajuni, cel putin la gandul ca le poti atinge.
Aici nu e vorba numai de femei, desi ele sunt in top la sportul asta, mersul pe sarma deasupra prapastiei.
Cand eram mic saream de pe un mal inalt de 3 metri in nisip nu pentru ca trebuia sa ajung jos, ci doar de dragul zborului. Am facut-o de multe ori si de fiecare data mi-a placut, iar mana, piciorul si clavicula le-am rupt nemeritat facand niste chestii banale.
Ai zice ca sunt lucruri copilaresti, ca toti copii le fac la timpul lor.
Totusi se opresc la un moment, eu nu m-am oprit. Dar, nu sunt un unic, sunt multi asa si chiar exista o explicatie stintifica pentru predispozitia unora catre pericol si necunoscut.
Bine, acum nu mai pun panze la bicicleta sa ma duca vantul, dar vizunea implinirii imposibilului tot a ramas.
Scriam cu ceva timp in urma de o chestie interesant de realizat si foarte rupta din filme...ei bine s-a realizat si este al naibi de interesant cu atat mai mult cu cat taramul necunoscut este chiar necunoscut...de nimeni. Chiar nu stiu ce ma asteapta, este un pic periculos, dar ce mai conteaza cand asta am facut dintodeauna. Poate am facut si niste pauze oarecum impins de oranduirea societatii, mai ales de incercarea de a ma alinia si eu "in rand cu lumea"....Mda, nu prea sunt genul care sa stea in rand, visez prea mult.
Citeste in continuare...


luni, 4 octombrie 2010

Weekend la inaltime




Acum vreo luna am fost cu Bogdanel, Albert si inca unu pe la Plaiul Foii. Am facut un gratar, alergat o mingie, dormit in cort si am ramas masca la cum arata masivul Piatra Craiului in lumina apusului. Era ceva ireal, rupt din alt film si am concluzionat toti ca e foarte greu sa ajungi pe creasta si posibil la fel de frumos.
Nu stiu cum am facut, dar zilele trecute am aflat cum este. Ma gandesc acum ca daca nu as avea poze as crede ca am visat.
Am fost patru insi, eu, prietena lu fratela (incepatorii cu rucsac usor) si fratemio cu un coleg al lui (mai experimentati cu rucsac mult mai greu).
Masina am lasat-o la Fantana lui Botorog. Am inceput sa urcam prin padure pe o ploaie marunta. Prima parte de urcus mi-a cam terminat muschi atrofiati de la picioare, ca dupa vreo ora jumate de urcat prin padure nu mai stiam daca picaturile care-mi cad din cap sunt de la ploaie sau de la transpiratie.
La finalul padurii este o poiana unde urcusul este un pic mai moale. Este si o stana care in perioada asta a anului este parasita. Ne-am oprit si mi-am schimbat hainele ude si am pornit din nou. Iar padure, urcus mai moale, dupa vreo 45 de minute am ajuns la Cabana Curmatura. Aici se intersecteaza mai multe trasee, noi am plecat dupa vreo 20 de minute pe triunghiul albastru de 2h30m spre Varful Ascutit(2150m).
De aici s-a terminat cu plimbarea pentru mine, poteca prin padure a devenit din ce in ce mai inclinata si pietroiale au inlocuit usor brazii. Dupa vreo doua reprize de grohotis, deja bradutii aveau zapada pe ei si poteca s-a transformat intr-o catarare printre stanci. Nu ceva exceptional, dar foarte solicitant, ceea ce pe mine ma terminat si vroiam din ce in ce mai des pauze. Pana la urma am ajuns intr-un punct in care se vedea un pic pe partea cealalta a crestei si atuci parca nu am mai simtit nici o durere. Cam in vreo 10 minute am ajuns pe varf la refugiu. Era cam 6:30 si am prins apusul, acelasi apus care acum doua saptamani il vedeam de jos. Nu am mers mai departe catre varful La Om pentru ca apoi trebuia sa mai coboram ceva vreme pana la refugiul Grind si ne-ar fi apucat noaptea pe creasta. Desi aveau frontale, am ramas toti blocati de cat de frumos era peisajul ala crepuscular acolo de pe Varful Ascutit. Cum s-a lasat intunericul ne-am bagat in refugiu, am mancat o ciorba si niste ceai si am adormit busteanl. Noaptea a nins viscolit.
Dimineata totul era alb si norii erau mult sub noi, la fel cum se vad din avion. Frigul totusi ne-a obligat sa ne punem in miscare si am plecat la vale.
La coborare nu imi venea sa cred cat am putut sa urc deoarece ma plictisisem sa tot cobor. A fost ceva putin peste limitele mele. Ne-am mai oprit la un ceai fierbinte la curmatura si am coborat in vale.
Acum imi pare putin rau ca vine iarna si nu pot sa ma duc mai repede pe alt traseu.
Pana la primavara poate mai completez putin si echipamentul.
La Cabana Curmatura cred ca e foarte frumos iarna, sa faci acolo revelionul de exemplu.
Uite ca incep usor sa am planuri mici de viitor, deci inca ma misc....
Citeste in continuare...


miercuri, 29 septembrie 2010

vantul schimbarii



Am impresia ca am mai scris despre asta, dar na, schimbarile vin peste noi fie ca vrem fie ca nu vrem. Atunci cand vrem sunt mai dese, dar chiar daca nu le vrem tot facem schimbari ca doar nu suntem pietre. Eu de fel sunt mai speriat de necunoscut si nu prea agreez schimbarile, desi cineva mi-a zis odata ca e cel mai bine sa schimbam ca din asta traim si prin asta evoluam.

In fine, anul asta schimbarile m-au cam bulversat. Am schimbat modul de viata, am schimbat fetita (deocamdata cu nimic dar tot schimbare e), am schimbat pereti intre care locuiesc iar acum mai nou a trebuit sa schimb si jobul.
Majoritatea schimbarilor nu mi le-am dorit dar au trebuit sa fie facute.

Acum sunt in concediu pana peste doua saptamani cand o sa ma duc la noul job. Nici macar nu stiu ce o sa fac exact, cert este ca salariul e cam la fel, munca o sa fie mai multa, mediul corporate cu sefi multi sau cel putin multe aere de sef. Noua firma este negativ laudata pe internet si am asteptari foarte mici ceea ce poate e bine, voi fi impresionat mai usor.

Alte chestii notabile nu prea am mai facut cu exceptia unei mici evadari in Piatra Craiului cu inca 3 insi, un cort, niste multa bautura tigari si alte tigari..
Citeste in continuare...


joi, 9 septembrie 2010

So fucked-up



A venit si Toamna, anotimpul care-mi place cel mai mult. Cred ca din cauza ca imi place linistea sau o fi doar ca sunt nascut in el. Chiar daca bate vantul sau ploua este de departe cel mai linistit anotimp, pentru ca oamenii stau si se uita pe fereastra, dorm, se gandesc, concep copii, citesc...alte activitati pasive.
Nimeni nu se bucura ca a venit toamna.
Nimeni nu iese afara sa se bata cu bulgari, nimeni nu se plimba prin parc sa se uite dupa fustite sau sa miroasa mugurii florilor, nu fierbe nimeni pe la terase facand planuri de mers la mare in weekend. Este frig, bate vantul, e umezeala, namol, dar e liniste si asta imi place. Pe de alta parte mai vad toamna ca un anotimp al mortii.
Toamna mor iubirile de-o vara, mor frunzele, mor parintii, mor sperante, cam totul e o moarte. Asta e linistea suprema, absenta totului. Asta nu prea imi place, dar totusi ma bucura linistea usoara care mi-o da acest anotimp.
Am iar un puternic sentiment de singuratate, si faptul ca scriu asta la ora 18 si nu cum ar fi normal dupa 10-11 noaptea cand ai zice ca fuge mintea in colturi mai romantice ale gandirii, intareste chiar titlul.
Ca tot ziceam de frunze, stau si ele in vant pana se aseaza pe pamant.
Realitatea e aia care e si nu e deloc placuta.
In general imi invart existenta in jurul a doua chestii.
Serviciul care in maxim o luna se va termina oficial, ca neoficial e terminat de la inceputul verii. Imi pare rau, ca era ceva ce imi placea si nu simteam ca muncesc. Situatia mai nasoala e ca altceva este foarte greu de gasit.
Al doilea centru de rotatie nu mai e nici el tot de pe la inceputul verii.
Era ea.
Am reintalnit-o zilele/noptile trecute de vreo doua ori. A fost foare frumos, chiar paradoxal de frumos, pana in momentul in care am realizat ca eu eram strainul acolo. Cand cel cu care s-a facut rocada a venit neasteptat, psihic eu am sarit pe fereastra si fereastra nu era cum e in realitate la etajul 1, era mult mai sus. Trebuie neaparat sa gasesc o fereastra care sa nu o vad ca o cale de evadare, ci ca locul unde sa fumez tigarea de dupa. Totusi asta nu o exclude pe ea, ceea ce nici nu imi doresc.

Deci sunt un pic out of the game. Cred totusi ca o rezolvare a chestiei cu serviciul m-ar cam repune pe sine. Om traii si om vedea....chiar daca e toamna.
Citeste in continuare...


duminică, 29 august 2010

nu am titlu



Cred ca am dat de un grup misto :). Sunt necunoscuti 99%, dar na, de la o vreme totul este strain mie si ma astept ca dupa o vreme sa nu mai fie. Ce zic e ca aseara am auzit pentru prima data la chitara pe viu o melodie care-mi place mult,
"deep blue something - breakfast at tiffany's" si suna al nabi de bine. I was happy!
Si mai e ceva pe acolo dar e prea rupt din filme de prin 99 cu buffy (abstract sa stiu doar eu si aia destepti) pentru a scrie aici. Nu e nimic dar am impresia ca va fi. Si eu cred ca intodeauna cand ai impresia de ceva sunt foarte mari sanse sa fie asa, numai ca atunci cand rezultatul e negativ ne autoconvingem ca "nu se poate sa fie asa".

In alta ordine de ideei am terminat si sezonul 3 din Dr. House. Daca treci peste chestia ca totul se repeta la fiecare episod, poti sa filtrezi niste umor, ceva perle bine puse si poate si o melodie foarte tare :


Citeste in continuare...


vineri, 20 august 2010

update



Hai ca nu am mai actualizat de ceva vreme...
Am fost in concediu, am fost pe la mare, un pic si prin Vama, un pic pe la Cta sa particip la un concurs de starcraft 2, unde am pierdut.
A fost frumos dar constat ca ma urmaresc in continuare comparatiile si nu cred ca o sa scap de ele prea curand. Compar de fiecare data ce fac acum si ce faceam inainte.
Acum fluctuez intre foarte plictisit si foarte activ. In ultima vreme am fost mai mult plictisit si fara chef de nimic. Sunt oarecum resemnat si nu fac decat sa stau pe val sau in vant. Am mai fost si a doua oara la mare...cam aceeasi chestie, m-am pictisit si nu m-am plictisit. M-am intalnit cu niste oameni cel putin interesanti pe care ii stiu de mult dar nu si in real life. Am baut o noapte intreaga si am reusit sa nu dorm pana la 9 dimineata. Nu credeam ca mai pot sa extremizez asa dar vad ca se poate. Dupa 3 ore de somn si una pe sezlog am plecat inapoi la Bucuresti. Am condus mahmur, zombie si fara ITP. A fost frumos pe alocuri.
Acum nu mai am bani deloc si foarte probabil de la 1 o sa fiu si jobless. Insa nu prea ma sperie nimic cu exceptia sanatatii care sper sa o am in continuare stabila, cu toate ca nu prea ii ofer conditii....
Cu fosta am vorbit doar azi putin, dupa aproape 2 saptamani. Probabil i-am parut putin distant dar nu prea mai ma duc bateriile sa mai ma intereseze. Ma intereseaza dar incerc pe cat de mult sa-mi suprim instintele. Nu vreau sa stiu cum a fost ea fericita la munte, la mare..in general cu un altul. Nu sunt ipocrit, dar m-ar face sa ma simt si mai prost asa ca incerc sa ma rezum la cat sa nu ma mai atinga.
De cum trece timpul sunt din ce in ce mai multe lucruri care le oserv lipsa si in conjunctura actuala este destul de greu sa le inlocui cu altele.
Realitatea e ca sunt cam inadaptat. Nu ca as avea probleme de comunicare dar nu exista prea multe tangente cu alti indivizi. Sunt un om sarac lipit la acest capitol. Cum am ajuns aici...una ca am fost bagat prea mult timp in jocul de-a familia si doi e ca fara sa-mi dau seama am intrat si intr-o categorie care e recunoscuta din start pentru nesocializare, it-isti..geeks...gen.
O alta chestie e ca de la o vreme am inceput sa urasc lumea, anumite persoane ma scarbesc. Nu mai am acceasi putere de acceptare, peste tot imi par numai prosti, redusi si taratoare. Dar, un mare dar, astia sunt fericiti si cum fericirea e relativa nimic nu prea mai conteaza. Asta e...
Hmm ma uit putin in susul postului si cred ca sunt si putin deprimat.
Ar mai fi niste nimicuri dar ma lovit lenea....dust in the wind...
Citeste in continuare...


sâmbătă, 24 iulie 2010

sinusoida



Imi pare ca traiesc intr-o sinusoida cu o tendinta usor ascendenta.
Acum sunt in punctul in care ma cam plictisesc, dar ce e bine e ca nu am nici o grija de nimic. Libertatea e cel mai important lucru de care trebuie sa tinem.

A cam trecut o luna de cand cu evenimentul neplacut si inca se mai invarte prin capul meu dar mai mult cu imaginea celei care as fi vrut eu sa fie si nu asa cum este in realitate. Cateva ganduri pozitive incearca sa ma convinga ca nu e asa dar daca ma uit putin la minusuri imi trece repede. Mda..si orogoliu ranit. Pana la urma consider ca universul se "razbuna" pe orice actine asa cum se cuvine. Cica remediu dupa mahmureala asta ar fi cat mai multe in cat mai scurt timp. :)) Asa o fi, da nu prea e la farmacie si nici nu se comanda online remediu asta :)

Anywaiz.. deja m-am obisnuit sa ii simt lipsa si cred ca asta e primul pas sa ma obisnuiesc sa nu ii mai simt lipsa.

Sunt in concediu, dar tre sa invat pt partialu de ccna2, unde s-a cam aglomerat situatia, dar o scot eu la capat ca am mintea odihnita.
Luni plec la mare fara vrun plan anume, fara sa stiu exact unde o sa stau...
Singurul plan e ca marti ma duc la un concurs de Stacraft 2 la Tomis Mall. Mda, nu e cel mai matur lucru care sa-l fac, as putea macar sa fut in loc sa ma joc :)).
Dar ma face sa ma simt bine si asta e cel mai important.

Problema de fond este, dupa mine, diferenta de idealuri intre oameni si aici nu-mi dau seama care sunt mai importante. Cam doua tipuri pot delimita. Anume sunt cei care pun libertatea pe primul loc sa nu fi constrans de nimic sau de cat mai putine, daca faci ceva sa faci cu placere si sa nici nu iti dai seama.
Din punctul unora de vedere nu se ajunge prea departe cu aceasta atitudine libertina. Tata pe la 20 de ani canta la tobe in camera unde apoi au facut baia si din cauza asta nu a luat la facultate si nu a devenit boss sa poata fiso sa o arda sexsimbol prin Alexandria anilor 2000 :) . Dar chestia aia la facut fericit si pana la urma suntem individualisti de la nastere pana la moarte si fiso sa-si gaseasca singur fericirea. In categoria asta cam intra antisistemisti, cei care sunt impotriva standardelor, normelor si vorbelor de genul "asa trebuie", "asa e omenesc", "trebuie sa faci un rost"....
Categoria a doua, din care se pare ca NU fac parte, sunt cei care vor sa se aseze precum piesele de tetris in cladirea societatii. Poate sunt subiectiv dar au idealuri destul de mici, mai ales ca sunt materiale...sa pui un pom sa faci o casa alea alea... Sa zicem ca nu ar fi astea si ca si ei urmaresc tot fericirea. Dar daca iti legi fericirea de niste lucruri fixe nu o poti avea mereu si va trebuii sa cauti mereu alte lucruri la fel de fixe ca primele, in limbajul grupului se numesc realizari. De ce sa legam fericirea de realizari?
Admir pe cei care pot sa fie fericiti fara a avea ceva care ei il considera "realizare". Asta nu inseamna ca dorm in strada, doar ca ei nu se bucura ca au unde dormii.
Si nu cred ca astea doua categorii sunt etape din viata, ca in prima parte ai fi cel din prima categorie dupa aia sa intri intr-a doua. Se intampla asta cand esti din prima categorie, esti fericit, apoi cedezi si devi un trist, ca asa e lumea...plina de tristi.

Hmm ce mult am aberat si nici macar nu e noapte. Ma duc in Auchan sa-mi iau lotinue de bronzare si o carte...ceva.
Citeste in continuare...


marți, 13 iulie 2010

intrebari fara raspunsuri



Am zis si altadata ca nu mai incerc sa o inteleg dar am esuat din nou si m-am chinuit mult ..iar...sa o inteleg. Pana acum nu am reusit, poate mai tarziu sau poate ar trebui sa ma inteleg pe mine mai intai.
Raman la aceleasi idee de la inceput, pana la urma si blogul asta l-am scornit intr-un moment asemanator, acum doi ani, idee ca totul mi se intampla cu un motiv, orice actiune este urmata de o reactiune, tot ce nu cunosc nu exista bla bla-urile care le-am mai scris. Ce ar trebuii sa ma atraga acum e cee urmeaza si nu de ce.

Viata si evenimentele ne cad in cap fie ca vrem fie ca nu... Problema e ca de data asta a fost prea repede, greu de digerat. Defapt la fel ca o alta persoana importanta din viata mea s-a dus in 2 saptamani, din momentul cand am venit din Italia cred ca nu au fost mai mult de 3 saptamani si deja se isca discutia cu separarea. Ceva s-a rupt in aceeasta perioada... Nu stiu daca e bine sau rau dar inca mai vorbim, defapt am putea sa facem chiar mai multe.

Oare cat dureaza sa o uit, defapt nu sa o uit, dar sa nu ma mai gandesc in fiecare moment la ea ...au trecut 3 sapt aproape, dar au fost si vreo 6 ani in urma. Cred ca va dura mult, in tot timpul asta am acumulat un grad ridicat de antisocializare si totul este diferit acum in lumea asta. Probabil in momentul cand scriu astea se amageste cu fraieru ala. Pe moment poate e placut dar cand nu mai are ce rani sa vindece va deveni sec si neimportant, pentru ca marile iubiri nu le gasesti la birou, in metrou sau in disco. Marile iubiri trebuie sa le cresti, mult timp.

Poate incompatibilitate ?! hmmm nu as zice, mai degraba prostie si un limbaj diferit.
Suna mult prea simplu pentru mine dar cam "asta a fost sa fie".
O sa fiu in continuare bun...eu o sa fiu mare, mie-mi plac inaltimile.
next
Citeste in continuare...


vineri, 9 iulie 2010

de gandit



"Never allow someone to be your priority while allowing yourself to be their option."
Citeste in continuare...


luni, 5 iulie 2010

......



ok, thats all folks...
screw you guys, i'm going home, dark side, invisible mode....
to much, to many, for nothing...just a puddle of dust

This shit is not for me.
gg
Citeste in continuare...


marți, 29 iunie 2010

copy paste dar macar stiu de unde



Ever since my house burnt down
I see the moon more clearly
I gazed upon all the Edens that have fallen in me
I saw Edens that I had held in my hands,
but let go
I saw promises I did not keep
Pains I did not sooth
Wounds I did not heal
Tears I did not shed
I saw deaths I did not mourn
Prayers I did not answer
Doors I did not open
Doors I did not close
Lovers I left behind
And dreams I did not live
Citeste in continuare...


luni, 10 mai 2010

Aventuri cu bugetarii



Weekendul acesta am fost acasa la tara.
Cum duminica la ora 14 incepeam cursul de cisco, am plecat mai devreme de acasa pe la 11:30. Drumul Aexandria - Bucuresti destul de liber la ora pranzului, dar vremea era mohorata si erau averse de ploaie.

Cum cobori barajul de la Mihailesti si intri in Bragadiru este o biserica pe dreapta si o trecere de pietoni pependiculara pe aceasta. Cum vremea era urata si acolo este o usoara curba, desi sunt 2 benzi pe sens, ma feresc in aceea zona de a avea mai mult de 60 Km/h. Pe margine sunt lacuri si masini parcate. Un nene venea inspre mine pe marginea soselei spre trecerea de pietoni dar in mom can eu treceam peste trecere el mai avea cam un metru doi pana la trecere unde nu stiu daca vroia sa treaca sau vroia sa traverseze. Nici in spate nici in fata nu aveam nici o masina si eram pe banda 1.
Cand surpriza dintr-e mainile parca apare un nene cu sapca sfrijit de zici ca il topise ploaia. Ma trage pe dreapta. Opresc cam la 10 m de masina lor.
Sapcalie vine la mine. Ii zic sapcalie pentru ca era unu cam la 1.65, 22 - 25 ani, slab, de stateau hainele pe el ca pe gard, iar sapca era cu 2 numere mai mari decat capul lui si cred ca era marimea minima.

Ma intreaba daca stiu de ce m-a oprit. Ma gandeam ca poate m-a prins vrun radar, unde mi-as fi asumat vina pentru ca in general merg cu 60 - 70 in localitate si incetinesc doar in zonele unde stiu ca stau ei la panda. Am ramas masca si eu si ceilalti din masina, Mirela si fratemio, cand ala mi-a zis ca nu am dat prioritate pietonului si ca masina de pe banda 1 a putut sa dea dar eu nu am putut. I-am dat niste acte si mi-a zis sa dau masina mai in spate sa pot sa cobor sa merg la ei la maina. Aici deja am inteles ca baietii erau pe spaga, procedura nefiind aceasta.
I-am zis ca nu era nici o masina pe banda 1 si ca eu nu semnez nici un proces verbal daca nu imi arata o dovada.

Imi zice ca a vazut el. Ii zic, bine si eu am vazut altceva, eu fiind pe drum el fiind la adapost in masina si cu spatele. Cobor din masina si merg la ei.
Mirela era mai spume decat mine si nu am putut sa o tin masina si a iesit pusa pe scandal.

In masina era sapcalie si doi grasi, unu statea in spate si fuma. Sapcalie era pe post de baiat de mingii, sclavu alorlati doi care stateau la caldurica in masina. Sapcalie fiind mic si pricajit, invita clientii la maina lor unde nu mai este in inferioritate nici numerica nici intelectuala.
Mirela cand i-a vazut cum stau ei la caldurica si nu au nici pe aproape din atitudinea normala, a adugat ca voi scrie ca sunt in stare de ebrietate pe procesul verbal. Ceea ce i-a cam inmuiat pe cei trei ursuleti. I-am intrebat daca au norma de facut si mi s-a raspuns ca "nu, de luna viitoare o sa avem norma".


Am reusit sa o trimit inapoi la masina intr-un final. Am scazut putin tonul si am inceput sa joc rolul politistului bun. Le-am zis ca in genral, desi foarte rar, imi recunosc vina cand ese cazul, dar aici nu este cazul asa ca o sa le contest in instanta orice actiune si chiar cu precizarile de mai devreme cu privire la suspiciunea ca ei sa fi consumat alcool.
Sapcalie nu stia ce sa mai zica, oricum rolul lui era incheiat si ramasase blocat cu buletinu si procesu verbal in mana.

Grasu din drapta mi-a tinut o mica prelegere ca nu se procedeaza asa cu scandal ca Mirela nu trebuia sa iasa din masina ca nu ea era soferul, bla bla bla...
Sapcalie mi-a dat actele inapoi si am remarcat impreuna ca nici macar nu le datusem permisul. Mi-am luat actele si am plecat.
In zile astea in care se vorbeste de taierea cu un sfert din salariul bugetarilor, iata dovada ca in politia rutiera este prea putin un sfert ci este loc de o treime.
La ce ne foloseste al treilea politai care fuma pe bancheta din spate?!!! S-au sapcalie e prea mic si e cantitate neglijabila.

Citeste in continuare...


marți, 27 aprilie 2010

Putin despre imoboliare



O categorie prezenta mai mult decat trebuie in viata noastra, in economie, in media, in tot.
Pentru ca noi vrem sa facem bani fara sa muncim. Pentru ca in cursul a cativa anii a fost o activitate, mai bine spus mijloc, prin care jmecherasii de carton, romanii intiganitii de tranzitia in democratie, evreiwanabe, au reusit sa faca multi banii pe seama prostimii manipulate poate prea usor chiar prin intermediul banilor.
Daca Gigel are 10 lei in momentul t gigel cheltuie, sa zicem, 7 lei dar daca gigel are dintr-o data 20 de lei, gigel va cheltuii in momentul t+1 17 lei si nu 14 cat ar fi de asteptat desi nici 14 nu este rational pentru ca nu are nevoi umane duble. Dar avantat de rationamentul ca ARE bani cheltuielile lui gigel cresc cu atat mai mult cu cat de repede ii cresc veniturile.
Asadar daca lui gigel ii vei da repede multi bani, atunci gigel va cumpara orice de la oricine si chiar nu se va obosii sa gandeasca sau sa caute el ce vrea sa cumpere.
S-a apelat la acesti intermediari aparuti ca ciupercile dupa ploaia de credite. Acestia au reusit sa manipuleze piata in asa fel incat ei sa faca pretul, 3% e mai mare cand vinzi cu 100 000 decat cu 50 000.
S-au jucat cu pretul incat eu cred ca in varful de la jumatatea lui 2008 are un adaos speculativ de cel putin 70%.
Dar nu ei sunt de vina, ei sunt doar niste jucatori, multii dintre ei zatul societatii, putini dintre ei destul de inteligenti incat sa iasa cand trebuie din joc.
Cei care au dat banii lu gigel sunt de vina.
Mergea sa ii dea odata, dar nu atat de mult, au sufocat practic economia creand o cerere nesustenabila. Cand cererea reala a devenit atat de mica incat nu s-a mai vazut, s-a declansat scanteia si a inceput sa cada jmecheria.
Oricine care a facut putina economie prin liceu poate sa vada de la o posta ca se merge la cacialma, ca ne distram pe banii care nu exista.

Sa revin la pret, pretul nu este rezultat ca medie a preturilor din anunturi. :)
Este si el un pret, dar mai degraba pretul de cost al viselor celor care vand. Majoritatea sunt agentii care pun pretul ca "asa e piata". Nici particularii sau dezvoltatorii nu stau deoparte.
Dezvoltatorii stau pe la linia pietei doar, doar mai prind macar jumate din profitu care il visau prin 2007.
Nea Fanel de la 9 a primit in 75 de la Ceasca apartamentu pentru ca lucra la Faur. El, ne-a Fanel nu a reusit sa straga in viata lui 1000 Euro, dar ar vrea sa se mute la tara si sa devina milionar peste noapte. Cere 60 000, pe ceva ce nu mai are nici un cost de productie, dar nea Fanel trage cu dintii si inca mai spera cu mare invidie totusi ca veciunu de la 8 l-a dat acum 2 ani cu 70 si el nu a vrut sa lase atunci. Astfel volumul ofertei mai scade, pentru ca nea Fanel iese din ecuatie si se trezeste atunci cand nu-si mai poate acoperii costul visului.
Valoarea speculativa prea mare in piata si visele lu nea Fanel nu sunt oferta.
Cererea nu este numarul de insi care vor apartamente. Si eu vreau, dar nu pot sa dau 60 000 pe ceva mai batran ca mine. As putea insa sa dau maxim jumatate, sa zicem.
E, atat cat pot sa dau eu este defapt o componenta a graficului cererii.
Nu stiu daca ma situez mai sus sau mai jos, poate sunt multi altii care pot sa dea mai mult. Daca vreau nu inseamna ca si pot, sau ca o voi face.
Al treilea pret este pretul de vanzare real, adica pret de cost + adaos, dar nici macar acesta nu este definitoriu ca fiind punctul de intersectie dintre cerere si oferta.
Asta e, in economia de piata, ca dealtfel in orice relatie umana concurentiala, in care se presupune a fi un castig, este la mintea prostului sa crezi ca nu exista si pierdere.
Pana acum ceva timp perdantul era cel cu cerea, pacalit de banii pe care i-a vazut intr-un moment dar pe care nu i-a posedat niciodata si pt care se va lupta o viata sa ii posede.
Cei din partea cu oferta refuza sa stie ca si ei pot pierde, ca exista investitii profitabile si investitii neprofitabile sau cu un profit normal.
Incerca prin tot felul de masinatiuni sa faca cererea sa creada ca se afla intr-un moment de echilibru. Se apeleaza intens la media, la proiecte gen prima casa...alimentare de vise mai ceva ca gangea.
Unde suntem acum?!
Mai sunt cativa care spera la un 3% din 50 000, pentru ca inca o mai au ce manca din cei 3% de acum 2 ani. Inca mai sunt multi nea Fanei, ca daca nu a vazut 1000 E in viata lui si 40 000 e un vis pt ei.
Totusi nu se poate ramane in blocajul actual.
Distractie pe banii bancilor nu se mai poate pentru ca deja au probleme, desi ei au mereu profit risca sa aiba un profit mai mic. Incearca pe cat posibil sa nu execute silit. Daca executa silit, mare lucru oricum nu recupereaza si dupa cum se poate vedea licitatiile de executarii silite sunt foarte greu de gasit pe siteurile bancilor, sau au o prezentare precara. Totusi daca sapati adanc se pot gasii cateva tabele html sau cateva pdf-uri linkuite direct (ex la ditamai banca bcr).
Apropo de executari silite un site care te scuteste de mult timp de cautare executarisilete.
Distractie pe banii statului, adica tot pe banii nostri dar adunati de la tot poporu ca in comunism, nu se prea mai poate. Cum sa garantezi astazi ceva in aceeasi zi in care te imprumuti din afara ca sa platesti pensiile. Sa garantezi atunci cand mai traiesti si din ce produci nu doar din ce te imprumuti. Sa ajungi sa scornesti chestii gen prima casa...e grav. In primul rand mie mi se pare ca este o grava abatere de la regulile economiei de piata, anticoncurential si chiar nedemocratic. Practic guvernul a fixat vizibil un pret, un mercurial, pe cand el ar trebuii doar sa medieze si sa vegheze, sa nu permita bancilor sa faca scheme ponzi cu gigel.
Deci ramane doar distractie pe banii nostri, care sunt atat cat sunt, nici mai mult nici mai putin.

Citeste in continuare...


marți, 20 aprilie 2010

Fermele online.



Au luat avant in ultima vreme fermele online. Interesant este ca au prins foarte bine la genul feminin, fata de alte joculete de pana acum care sunt mai mult axate pe razboaie, strategii.
Toate fetitele stiu de Farmvile, eu am blocata aplicatia asta de vreo doua luni.
O ferma online autohtona de mare interes este Lumea Cafelei de pe Eva.ro.
Este cu atat mai interesant cu cat are si un premiu care se va alege maine.
Asta e in vremuri de criza oamenii cred mai mult in divinitate si in noroc.
Ca toate jocurile, online/ofline, exista si moduri de a trisa.
Cum poti sa faci mai multa cafea in Lumea Cafelei ?! Modul cel mai simplu e sa faci spam pe Facebook sau pe messenger sa-ti stresezi toti prietenii....
Dar ce te faci cand termini aceste moduri normale de promovare a fermei.
Alexandru a facut un mic programel care permite sa votezi de pe acelasi calculator de cate ori vrei pana te plictisesti. Singuru lucru greu e ca trebuie sa bagi codul de verificare de fiecare data.
Spor la cultivat.
Citeste in continuare...


joi, 15 aprilie 2010

Mi-am luat TV





De cateva luni ma tot invart ca o nuca in caldare dupa un televizor LCD de 32".
Dupa ce am analizat si scormonit toate colturile internetului ajunsasem la concluzia ca, cel mai avantajos din punct de vedere al raportului calitate pret era LG-ul 32LH3000. El fiind cel mai ieftin care, poate 1080p, stie usb (trebuie sa umblii putin pe la firmware, cam periculosa treaba), contrast destul de mare. Restul abilitatilor se gasesc si la modele mai ieftine.
In fine, abandonasem ideea pentru ca nu aveam atunci banii de ajuns, iar ideea unui credit nu ma incata deloc. Bine, la mine mai e si chestia ca daca eu nu vad o utilitate clara intr-un lucru, mi-e foarte greu sa dau multi bani pe acest lucru.
Totusi din cauza ca mi s-a ars placa de baza la vechia cutie (7 ani) care nu o mai foloseam decat ca TV, am fost nevoit, cu marele concurs al Mirelei, sa-mi orientez din nou atentia catre LCDuri. Am zis ca este chiar un semn si am reusit sa trec peste bariera cu inutilitatea in mometul in care in aceeasi perioada Alxandru si-a luat si el TV. Chiar a facut si ceva reviewuri la el.

Spre surprinderea mea la acelasi pret la care ma coiam eu acum vreo luna pe modelul 32LH3000 el a reusit sa gaseasca 32LH5000. Mai exact la eFlmingo.ro, magazinul online al lui Flanco acest TV este ~1800 ceea ce il face chiar mai ieftin decat 32LH3000 in unele magazine. La Flanco este cu 200 ron mai mult. La eMag cu 170 mai mul. Deci o afacere buna, chiar daca e Flanco si sunt in insolventa, faliment sau mai stiu eu ce chestie naspa scrisa prin presa/bloguri, dar garantia este facuta de aceleasi serviceuri pentru toate magazinele asa cum toti iau marfa de la aceeasi furnizori. Asadar l-am luat... fara nici un credit sau rate fixe.
Ce are LH5000 si nu are LH3000 ?
- Accesul la USB este o functionalitate pentru utilizatorul final si nu doar pentru service, nemaifiind necesara downgradarea firmwarului sau telecomenzi speciale pentru activarea USB-ului
- Contrastul este mai mare la aceeasi rezolutie
- Timpul de aprindere al pixelilor este mai mic, 2ms fata de 5ms
- Frecventa este de 100HZ fata de 50HZ
Destul de multe zic eu sa inclini balanta inspre LG-ul din seria LH5000. Diferenta de pret fata de cel mai ieftin 32LH3000 fiind de doar 100 ron (nu ma refer la alea resigilate de la eMAg).
Ambele, ca dealtfel toate LCD-urile care au pe langa tuner DVB-T si DVB-C pot sa scaneze canale digitale daca sunt setate pe anumite tari care permit si scanarea pe Cable. Ma refer aici despre mult discutatul mit al Suediei :). Ei bine nu e nici o magie cu Suedia asta, poti sa pui ce tara vrei, defapt eu am setat o tara generica, dar care sa perimita si scanarea pentru digitale. Asa cum spunea si Alex, RDS face streaming de canale digitale care in mod normal se prind daca ai nu stiu ce pachete speciale si iti monteaza ei o cutie care are exact acelasi lucru care il are si modelul de televizoare mai sus numite. Am prins 99 de digitale dincare doua sunt HD ( TVR si DigiSport ) 9 posturi radio si 65 analogice. Cam multe, dar in meniul televizoarelor ai posibilitatea de a-ti selecta doar favoritele.
Singurul dezavantaj pe care il stiu pana acum, prezent la toate LG-urile este ca nu pot reda sunet DTS, dar sa fim seriosi ce rost are sa pui DTS pe boxele tv-ului cand suntul ala e special facut pentru sisteme mai complexe.
Desii inca am princiipile mele despre utilitate, se pare ca uneori trebuie sa ne aplecam atentia si catre frumusete pentru ca aceasta e mai utila uneori chiar mai mult decat mancarea. Recomand in acest sens TVR HD cand nu are emisiune, difuzeaza imagini din natura cu fundal audio clasic.

Citeste in continuare...


miercuri, 7 aprilie 2010

Lungul drum spre capitala



Drumul Alexandria - Bucuresti E70 este un drum bun dar nu atat cat sa suporte nevoile actuale de trafic, ca dealtfel intreaga infrastructura rutiera a Romaniei. Pe o banda nu pot sa circule si tiruri, autocare si masini mici. Nu poti sa stai in spatele unuia care merge cu 80. Puteai sa faci asta acum 20 de ani cand 90 era maxim cat sa nu iti zboare tabla de pe dacia castigata la loz in plic. Dar acum toti au maisini cum au telefoane mobile. Plus ca la un anumit volum de trafic este absurd ca masinile de pe un sens sa se mai intalneasca, cu masinile de pe sensul opus, s-au mai rau cu oameni perpedes din localitati. Asta se poate vedea daca numeri crucile de pe margine. Fac o paranteza aici si as ruga sa numere cineva crucile de pe marginea drumului dintre Ploiesti si Campina pentru ca eu m-am apucat cand eram pe la jumatate si am numarat vreo 22, sunt vreo 20 de km cred.
Sa revin la E70,in conditiile de mai sus cei 90 Km ii fac in 120 min.
De Paste insa este o situatia mai specila. Anul trecut am facut 5 ore. Mda 5 ore, coada de asteptareti intinzanduse pana la bariera de la Draganesti. Anul asta coada a crescut si am ajuns la ea dupa 10Km de la Alexandria. Am mers cam o ora pe E70, mers fiind mult spus, stateam 5 min si mergeam 2. In vale in Draganesti am inteles ca nu se poate si am facut stanga inspre Videle deoarece fiind din Teleorman mai stiu asa rutele judetene. Am descoperit un drum spre Bucuresti 80% bun restul cu gropi. Dar necirculat. Un drum care s-a pastrat asa cum era cel de prin Buzescu acum 20 de ani, cu plopi inalti pe margine.
Poti sa te orientezi dupa indicatoare, am trecut prin Videle, Marsa, Purani, Roata de Jos, Crevedia, si cele doua Bolentinuri. De la Crevedia incepe o zona cu grad mare de avutenie, adica multe viloaie, q7, bmwuri si povaj la poarta. Se intra pe A1 undeva inainte de fashion house. Pe A1 se mergea ok. Am facut 2 ore 30 asta si cu prima ora unde mai mult am stat.
Deci cam asta e o alternativa buna, eu as putea chiar sa ocholesc si Alexandria, mergand direct spre Videle prin Vartoape.
Citeste in continuare...


Cum fuse Pastele



La mine in sat Pastele este mai colorat decat in alte parti.
La mine in sat traieste o specie subumana numita tigani. Satul meu este Buzescu.
Nu sunt genul religios dar de inviere ma mai duc la biserica sa mai ma vad cu oamenii, fosti colegi si prietene din copilarie. De ceva vreme din cauza speciei susnumite lumea evita sa mai mearga la biserica de Paste. De la anul nu cred ca mai ma duc nici eu.
Treaba sta cam asa. In curtea bisericii bantuie toata noaptea femelele speciei, de la alea de 12 ani la alea batrane (toate maritate). Foarte galagioase pentru ca rar se mai intalnesc toate in afara tiganiei lor, poate chiar este singura noapte cand ies din tiganie dovada fiind si felul cum sunt imbracate adica in halate de baie si papuci. Ce cauta ele in curtea bisericii in noaptea de inviere. Pai inarmate cu tavi si cazmale ele fac adevarate cratere luand acasa iarba cu pamant pentru a pune la usa casei. Chiar ma gandeam ce ar fi sa vi inainte sa te pisi prin curte.
S-a mai incercat in timp sa le potoleasca oamenii de bun simt, dar nimic, ba mai mult de la an la an se inmultesc.

Cealalt gen al seciei, sunt in biserica. Inbracati aceleasi toale care le poarta tot anul, gelati, urat mirositori si galagiosi. Nu conteaza ca e slujba sau ca sunt intr-un loc public, ei vorbesc la telefoane si manaca sminte s-au chiar se striga intre ei dintr-un colt al bisericii in celalt. Biserica e mare, este singura din tara cu 4 intrari, incap toti. Partea frumoasa este cand iese popa sa dea lumina. Se arunca precum vulturii peste popi (avem 3), mai ceva ca o galerie de la fotbal peste un jucator care tocmai a marcat golul calificarii. Este de nedescris. In marginii romanii privesc in gol la manifestarile animalice. Nu mai zice nimeni nimc. Au obosit sa tot zica, sunt prea batrani sa mai conteze. Singur tigan care sta linistit pe scaun este Grinea, fost bulibasa, batran si el. Nu are ce sa le faca, pur si simplu sunt animale si isi merita soarta care o vor avea.
Citeste in continuare...


luni, 29 martie 2010

Plimbare de Weekend



Am facut un mic trip in Weekendul trecut. Bucuresti -> Cheia -> Brasov -> Poiana Brasov -> Rasnov -> Predeal -> Bucuresti

Initil am plecat cu gandul razboinic sa facem un gratar pe undeva prin zona Muntelui Rosu. Am ajuns pana la urma sa mancam peste la un restaurant in Poiana Brasov. GG noi. Porbabil acelasi cost, fara fum, fara manzoleala, cu stat lejer pe scaun. Traseul alternativ DN1, cel pe la Cheia este superb doar ca riscrul de accident frontal cu un tir e mult mai mare pentru ca pe ei ii doare undeva de tine cand ia o curba. Deci mare atentie. Destul de putine gratare am vazut pe acolo, acum 3 ani zona gemea de oameni. Sa fie oare criza ?! Am atins limita de 100 000 Km si sunt la 500k de revizia tehnica :) , alti bani alta distractie. Dar deocamdata astept Pastele cu a lui vacanta in care sper ca pana la urma sa reusesc sa ma bucur si eu de un gratar de mici, ca de mult i-mi curg balele dupa el .
Citeste in continuare...


Am revenit



Din cauza ca pana si Alexandru a inceput sa scrie am de gand sa revin si eu la caietul meu :)
De maine o sa incep sa scriu din nou.
Pana atunci, ceva frumos :






Citeste in continuare...


vineri, 5 februarie 2010

Inca



A trecut o luna si ceva de cand nu am mai avut chef sa scriu nimic pe aici, desi s-au intamplat desule chestii notabile.
Deocamdata ma gadesc sa scriu un articol pe programel despre cum se aduce cursul de la BNR din XML in SQL2005, pentru ca asta am facut in ultimile 3 zile.
Aici nu pot sa scriu decat ca imi merge bine, sanatos dar totusi cam plictisit de rutina timpului liber.





Citeste in continuare...