Weekend la inaltime

Acum vreo luna am fost cu Bogdanel, Albert si inca unu pe la Plaiul Foii. Am facut un gratar, alergat o mingie, dormit in cort si am ramas masca la cum arata masivul Piatra Craiului in lumina apusului. Era ceva ireal, rupt din alt film si am concluzionat toti ca e foarte greu sa ajungi pe creasta si posibil la fel de frumos.
Nu stiu cum am facut, dar zilele trecute am aflat cum este. Ma gandesc acum ca daca nu as avea poze as crede ca am visat.
Am fost patru insi, eu, prietena lu fratela (incepatorii cu rucsac usor) si fratemio cu un coleg al lui (mai experimentati cu rucsac mult mai greu).
Masina am lasat-o la Fantana lui Botorog. Am inceput sa urcam prin padure pe o ploaie marunta. Prima parte de urcus mi-a cam terminat muschi atrofiati de la picioare, ca dupa vreo ora jumate de urcat prin padure nu mai stiam daca picaturile care-mi cad din cap sunt de la ploaie sau de la transpiratie.
La finalul padurii este o poiana unde urcusul este un pic mai moale. Este si o stana care in perioada asta a anului este parasita. Ne-am oprit si mi-am schimbat hainele ude si am pornit din nou. Iar padure, urcus mai moale, dupa vreo 45 de minute am ajuns la Cabana Curmatura. Aici se intersecteaza mai multe trasee, noi am plecat dupa vreo 20 de minute pe triunghiul albastru de 2h30m spre Varful Ascutit(2150m).
De aici s-a terminat cu plimbarea pentru mine, poteca prin padure a devenit din ce in ce mai inclinata si pietroiale au inlocuit usor brazii. Dupa vreo doua reprize de grohotis, deja bradutii aveau zapada pe ei si poteca s-a transformat intr-o catarare printre stanci. Nu ceva exceptional, dar foarte solicitant, ceea ce pe mine ma terminat si vroiam din ce in ce mai des pauze. Pana la urma am ajuns intr-un punct in care se vedea un pic pe partea cealalta a crestei si atuci parca nu am mai simtit nici o durere. Cam in vreo 10 minute am ajuns pe varf la refugiu. Era cam 6:30 si am prins apusul, acelasi apus care acum doua saptamani il vedeam de jos. Nu am mers mai departe catre varful La Om pentru ca apoi trebuia sa mai coboram ceva vreme pana la refugiul Grind si ne-ar fi apucat noaptea pe creasta. Desi aveau frontale, am ramas toti blocati de cat de frumos era peisajul ala crepuscular acolo de pe Varful Ascutit. Cum s-a lasat intunericul ne-am bagat in refugiu, am mancat o ciorba si niste ceai si am adormit busteanl. Noaptea a nins viscolit.
Dimineata totul era alb si norii erau mult sub noi, la fel cum se vad din avion. Frigul totusi ne-a obligat sa ne punem in miscare si am plecat la vale.
La coborare nu imi venea sa cred cat am putut sa urc deoarece ma plictisisem sa tot cobor. A fost ceva putin peste limitele mele. Ne-am mai oprit la un ceai fierbinte la curmatura si am coborat in vale.
Acum imi pare putin rau ca vine iarna si nu pot sa ma duc mai repede pe alt traseu.
Pana la primavara poate mai completez putin si echipamentul.
La Cabana Curmatura cred ca e foarte frumos iarna, sa faci acolo revelionul de exemplu.
Uite ca incep usor sa am planuri mici de viitor, deci inca ma misc....