miercuri, 27 octombrie 2010

About the Job



in primul rand noul job nu este "The Job".
Nu-mi place sa schimb locul de munca mai repede decat periuta de dinti,cum fac unii. Acum mai greu, dar se practica la greu inaintea crizei.
Eu vad schimbatul jobului ca o modalitate de avansare profesionala si financiara. Nu am facut-o decat atunci cand am simtit ca profesional sunt peste atributiile prezente, avansarea financiara fiind si ea normala odata cu cresterea in level profesional. Ma gandesc sa termin cu miscarile in momentul in care nevoile de mai sus sunt satisfacute stabil, iar locul de munca respectiv pot sa-l numesc "The Job".
Acum situatia a fost putin diferita. M-am miscat impins de situatie, firma unde ma angajasem, cu mult entuziasm si dorinta acum un an, a dat chix.
La noul job totul este diferit cu exceptia venitului, din pacate.
Nu inteleg de ce nu vede angajatorul roman ca daca dai macar 5 lei in plus angajatului, l-ai motiva substantial.
Restul sunt numai chestii care nu-mi plac. Chiar uitasem cum arata socialismul corporatist.
La Wizrom era ceva asemanator, dar nu ajunge nici la 80% din ce este aici.
Aici se intra pe baza de amprenta, timpul petrecut in campul muncii fiind exact cronomentrat. Nivelul de restrictie la resursele calculatorului si internetului este aberant. Poate unora li se pare normal, dar mie, care vin oarecum din zona celor care stabileau restrictiile, mi se pare paranoic sa nu dai acces omului de rand la ceasul de la windows si asta e ceva insignifiant fata de altele, precum lipsa accesului la gmail. Da, e ok sa pui restrictie de trafic pe gmail sa nu-ti zboare informatiile din firma, dar restrictie totala e aiurea. Cineva daca este croit sa faca ceva restrictionat, tot o sa faca pana la urma. De exemplu postul asta, as fi putut sa il scriu lejer printr-un proxy-browser. Acum il scriu in Google/Nootebok ca inca nu stiu care e invarteala, daca supravegheaza careva traficul.
Colectivul este prea numeros sa pot sa legi o legatura mai apropiata, dar incet, incet, sper sa ma inteleg macar cu astia din departamentul meu.
Se lucreaza cam haotic si fara team-spirit.
Drumul este cam lung si plictisitor, din Salajan pana in Pipera......dar am auzit un zvon ca ne-am muta la Victoriei.
Sunt si parti ok, ca altfel nu rezistam nici doua zile.
Compania este mare, mai mare decat orice am lucrat pana acum, sunt multi sefi si multe asistente, una mai bucata decat alta, foarte pricepute la plimbat foaia. Tot in categoria spalat ochiu intra si departamentele marketing si HR care au si astea cateva piese interesante. Din pacate toate-mi par din alta specie. Totusi mai ridicator de moral imi este sistemul IT.
Sistemul informatic este imens, mult material din care sa prind ceva, vreo doua module de Charisma, niste BI-uri dezvoltate intern pe CristalReports, cred, SAP....vreo 3 servere de baze de date unde am numarat eu in jur de 30 db-uri, cluster server cu 45G memorie si tabele de zeci de giga.... Unele db-uri nu cred ca au vreo utilitate, dar tot raman vreo 5 mari, din care eu pot sa-mi bag nasul (doar read only momentan) in doua. Deci inca o parte buna e ca sunt tot DBA (macar in titlu) si o sa-mi perfectionez mai bine SQL scripting language-u.
Deocamdata sunt in doua luni de proba si nu as vrea sa caut altceva din nou prin decembrie, deci imi doresc in primul rand sa-mi placa din ce in ce mai mult ce fac aici si in al doilea rand sa fiu deasemenea placut.
Ma gandesc ca intr-un an o sa invat destul de multe, sa capat experienta necesara, apoi sa pot sa-mi caut un job "The Job", deocamdata e criza mare si trebuie sa stim sa facem compromisuri, fie ele si la limita.
Citeste in continuare...


duminică, 17 octombrie 2010

Conexiuni periculoase...



chestiile "cum ar fi daca", combinatiile ciudate, intodeauna m-au atras.
Cu cat sunt mai incredibile si departe de linia normala, cu
atat imi par mai placute si satifactatoare atunci cand le ajuni, cel putin la gandul ca le poti atinge.
Aici nu e vorba numai de femei, desi ele sunt in top la sportul asta, mersul pe sarma deasupra prapastiei.
Cand eram mic saream de pe un mal inalt de 3 metri in nisip nu pentru ca trebuia sa ajung jos, ci doar de dragul zborului. Am facut-o de multe ori si de fiecare data mi-a placut, iar mana, piciorul si clavicula le-am rupt nemeritat facand niste chestii banale.
Ai zice ca sunt lucruri copilaresti, ca toti copii le fac la timpul lor.
Totusi se opresc la un moment, eu nu m-am oprit. Dar, nu sunt un unic, sunt multi asa si chiar exista o explicatie stintifica pentru predispozitia unora catre pericol si necunoscut.
Bine, acum nu mai pun panze la bicicleta sa ma duca vantul, dar vizunea implinirii imposibilului tot a ramas.
Scriam cu ceva timp in urma de o chestie interesant de realizat si foarte rupta din filme...ei bine s-a realizat si este al naibi de interesant cu atat mai mult cu cat taramul necunoscut este chiar necunoscut...de nimeni. Chiar nu stiu ce ma asteapta, este un pic periculos, dar ce mai conteaza cand asta am facut dintodeauna. Poate am facut si niste pauze oarecum impins de oranduirea societatii, mai ales de incercarea de a ma alinia si eu "in rand cu lumea"....Mda, nu prea sunt genul care sa stea in rand, visez prea mult.
Citeste in continuare...


luni, 4 octombrie 2010

Weekend la inaltime




Acum vreo luna am fost cu Bogdanel, Albert si inca unu pe la Plaiul Foii. Am facut un gratar, alergat o mingie, dormit in cort si am ramas masca la cum arata masivul Piatra Craiului in lumina apusului. Era ceva ireal, rupt din alt film si am concluzionat toti ca e foarte greu sa ajungi pe creasta si posibil la fel de frumos.
Nu stiu cum am facut, dar zilele trecute am aflat cum este. Ma gandesc acum ca daca nu as avea poze as crede ca am visat.
Am fost patru insi, eu, prietena lu fratela (incepatorii cu rucsac usor) si fratemio cu un coleg al lui (mai experimentati cu rucsac mult mai greu).
Masina am lasat-o la Fantana lui Botorog. Am inceput sa urcam prin padure pe o ploaie marunta. Prima parte de urcus mi-a cam terminat muschi atrofiati de la picioare, ca dupa vreo ora jumate de urcat prin padure nu mai stiam daca picaturile care-mi cad din cap sunt de la ploaie sau de la transpiratie.
La finalul padurii este o poiana unde urcusul este un pic mai moale. Este si o stana care in perioada asta a anului este parasita. Ne-am oprit si mi-am schimbat hainele ude si am pornit din nou. Iar padure, urcus mai moale, dupa vreo 45 de minute am ajuns la Cabana Curmatura. Aici se intersecteaza mai multe trasee, noi am plecat dupa vreo 20 de minute pe triunghiul albastru de 2h30m spre Varful Ascutit(2150m).
De aici s-a terminat cu plimbarea pentru mine, poteca prin padure a devenit din ce in ce mai inclinata si pietroiale au inlocuit usor brazii. Dupa vreo doua reprize de grohotis, deja bradutii aveau zapada pe ei si poteca s-a transformat intr-o catarare printre stanci. Nu ceva exceptional, dar foarte solicitant, ceea ce pe mine ma terminat si vroiam din ce in ce mai des pauze. Pana la urma am ajuns intr-un punct in care se vedea un pic pe partea cealalta a crestei si atuci parca nu am mai simtit nici o durere. Cam in vreo 10 minute am ajuns pe varf la refugiu. Era cam 6:30 si am prins apusul, acelasi apus care acum doua saptamani il vedeam de jos. Nu am mers mai departe catre varful La Om pentru ca apoi trebuia sa mai coboram ceva vreme pana la refugiul Grind si ne-ar fi apucat noaptea pe creasta. Desi aveau frontale, am ramas toti blocati de cat de frumos era peisajul ala crepuscular acolo de pe Varful Ascutit. Cum s-a lasat intunericul ne-am bagat in refugiu, am mancat o ciorba si niste ceai si am adormit busteanl. Noaptea a nins viscolit.
Dimineata totul era alb si norii erau mult sub noi, la fel cum se vad din avion. Frigul totusi ne-a obligat sa ne punem in miscare si am plecat la vale.
La coborare nu imi venea sa cred cat am putut sa urc deoarece ma plictisisem sa tot cobor. A fost ceva putin peste limitele mele. Ne-am mai oprit la un ceai fierbinte la curmatura si am coborat in vale.
Acum imi pare putin rau ca vine iarna si nu pot sa ma duc mai repede pe alt traseu.
Pana la primavara poate mai completez putin si echipamentul.
La Cabana Curmatura cred ca e foarte frumos iarna, sa faci acolo revelionul de exemplu.
Uite ca incep usor sa am planuri mici de viitor, deci inca ma misc....
Citeste in continuare...