About the Job

in primul rand noul job nu este "The Job".
Nu-mi place sa schimb locul de munca mai repede decat periuta de dinti,cum fac unii. Acum mai greu, dar se practica la greu inaintea crizei.
Eu vad schimbatul jobului ca o modalitate de avansare profesionala si financiara. Nu am facut-o decat atunci cand am simtit ca profesional sunt peste atributiile prezente, avansarea financiara fiind si ea normala odata cu cresterea in level profesional. Ma gandesc sa termin cu miscarile in momentul in care nevoile de mai sus sunt satisfacute stabil, iar locul de munca respectiv pot sa-l numesc "The Job".
Acum situatia a fost putin diferita. M-am miscat impins de situatie, firma unde ma angajasem, cu mult entuziasm si dorinta acum un an, a dat chix.
La noul job totul este diferit cu exceptia venitului, din pacate.
Nu inteleg de ce nu vede angajatorul roman ca daca dai macar 5 lei in plus angajatului, l-ai motiva substantial.
Restul sunt numai chestii care nu-mi plac. Chiar uitasem cum arata socialismul corporatist.
La Wizrom era ceva asemanator, dar nu ajunge nici la 80% din ce este aici.
Aici se intra pe baza de amprenta, timpul petrecut in campul muncii fiind exact cronomentrat. Nivelul de restrictie la resursele calculatorului si internetului este aberant. Poate unora li se pare normal, dar mie, care vin oarecum din zona celor care stabileau restrictiile, mi se pare paranoic sa nu dai acces omului de rand la ceasul de la windows si asta e ceva insignifiant fata de altele, precum lipsa accesului la gmail. Da, e ok sa pui restrictie de trafic pe gmail sa nu-ti zboare informatiile din firma, dar restrictie totala e aiurea. Cineva daca este croit sa faca ceva restrictionat, tot o sa faca pana la urma. De exemplu postul asta, as fi putut sa il scriu lejer printr-un proxy-browser. Acum il scriu in Google/Nootebok ca inca nu stiu care e invarteala, daca supravegheaza careva traficul.
Colectivul este prea numeros sa pot sa legi o legatura mai apropiata, dar incet, incet, sper sa ma inteleg macar cu astia din departamentul meu.
Se lucreaza cam haotic si fara team-spirit.
Drumul este cam lung si plictisitor, din Salajan pana in Pipera......dar am auzit un zvon ca ne-am muta la Victoriei.
Sunt si parti ok, ca altfel nu rezistam nici doua zile.
Compania este mare, mai mare decat orice am lucrat pana acum, sunt multi sefi si multe asistente, una mai bucata decat alta, foarte pricepute la plimbat foaia. Tot in categoria spalat ochiu intra si departamentele marketing si HR care au si astea cateva piese interesante. Din pacate toate-mi par din alta specie. Totusi mai ridicator de moral imi este sistemul IT.
Sistemul informatic este imens, mult material din care sa prind ceva, vreo doua module de Charisma, niste BI-uri dezvoltate intern pe CristalReports, cred, SAP....vreo 3 servere de baze de date unde am numarat eu in jur de 30 db-uri, cluster server cu 45G memorie si tabele de zeci de giga.... Unele db-uri nu cred ca au vreo utilitate, dar tot raman vreo 5 mari, din care eu pot sa-mi bag nasul (doar read only momentan) in doua. Deci inca o parte buna e ca sunt tot DBA (macar in titlu) si o sa-mi perfectionez mai bine SQL scripting language-u.
Deocamdata sunt in doua luni de proba si nu as vrea sa caut altceva din nou prin decembrie, deci imi doresc in primul rand sa-mi placa din ce in ce mai mult ce fac aici si in al doilea rand sa fiu deasemenea placut.
Ma gandesc ca intr-un an o sa invat destul de multe, sa capat experienta necesara, apoi sa pot sa-mi caut un job "The Job", deocamdata e criza mare si trebuie sa stim sa facem compromisuri, fie ele si la limita.
Citeste in continuare...

Conexiuni periculoase...

chestiile "cum ar fi daca", combinatiile ciudate, intodeauna m-au atras.
Cu cat sunt mai incredibile si departe de linia normala, cu
atat imi par mai placute si satifactatoare atunci cand le ajuni, cel putin la gandul ca le poti atinge.
Aici nu e vorba numai de femei, desi ele sunt in top la sportul asta, mersul pe sarma deasupra prapastiei.
Cand eram mic saream de pe un mal inalt de 3 metri in nisip nu pentru ca trebuia sa ajung jos, ci doar de dragul zborului. Am facut-o de multe ori si de fiecare data mi-a placut, iar mana, piciorul si clavicula le-am rupt nemeritat facand niste chestii banale.
Ai zice ca sunt lucruri copilaresti, ca toti copii le fac la timpul lor.
Totusi se opresc la un moment, eu nu m-am oprit. Dar, nu sunt un unic, sunt multi asa si chiar exista o explicatie stintifica pentru predispozitia unora catre pericol si necunoscut.
Bine, acum nu mai pun panze la bicicleta sa ma duca vantul, dar vizunea implinirii imposibilului tot a ramas.
Scriam cu ceva timp in urma de o chestie interesant de realizat si foarte rupta din filme...ei bine s-a realizat si este al naibi de interesant cu atat mai mult cu cat taramul necunoscut este chiar necunoscut...de nimeni. Chiar nu stiu ce ma asteapta, este un pic periculos, dar ce mai conteaza cand asta am facut dintodeauna. Poate am facut si niste pauze oarecum impins de oranduirea societatii, mai ales de incercarea de a ma alinia si eu "in rand cu lumea"....Mda, nu prea sunt genul care sa stea in rand, visez prea mult.
Citeste in continuare...

Weekend la inaltime

Acum vreo luna am fost cu Bogdanel, Albert si inca unu pe la Plaiul Foii. Am facut un gratar, alergat o mingie, dormit in cort si am ramas masca la cum arata masivul Piatra Craiului in lumina apusului. Era ceva ireal, rupt din alt film si am concluzionat toti ca e foarte greu sa ajungi pe creasta si posibil la fel de frumos.
Nu stiu cum am facut, dar zilele trecute am aflat cum este. Ma gandesc acum ca daca nu as avea poze as crede ca am visat.
Am fost patru insi, eu, prietena lu fratela (incepatorii cu rucsac usor) si fratemio cu un coleg al lui (mai experimentati cu rucsac mult mai greu).
Masina am lasat-o la Fantana lui Botorog. Am inceput sa urcam prin padure pe o ploaie marunta. Prima parte de urcus mi-a cam terminat muschi atrofiati de la picioare, ca dupa vreo ora jumate de urcat prin padure nu mai stiam daca picaturile care-mi cad din cap sunt de la ploaie sau de la transpiratie.
La finalul padurii este o poiana unde urcusul este un pic mai moale. Este si o stana care in perioada asta a anului este parasita. Ne-am oprit si mi-am schimbat hainele ude si am pornit din nou. Iar padure, urcus mai moale, dupa vreo 45 de minute am ajuns la Cabana Curmatura. Aici se intersecteaza mai multe trasee, noi am plecat dupa vreo 20 de minute pe triunghiul albastru de 2h30m spre Varful Ascutit(2150m).
De aici s-a terminat cu plimbarea pentru mine, poteca prin padure a devenit din ce in ce mai inclinata si pietroiale au inlocuit usor brazii. Dupa vreo doua reprize de grohotis, deja bradutii aveau zapada pe ei si poteca s-a transformat intr-o catarare printre stanci. Nu ceva exceptional, dar foarte solicitant, ceea ce pe mine ma terminat si vroiam din ce in ce mai des pauze. Pana la urma am ajuns intr-un punct in care se vedea un pic pe partea cealalta a crestei si atuci parca nu am mai simtit nici o durere. Cam in vreo 10 minute am ajuns pe varf la refugiu. Era cam 6:30 si am prins apusul, acelasi apus care acum doua saptamani il vedeam de jos. Nu am mers mai departe catre varful La Om pentru ca apoi trebuia sa mai coboram ceva vreme pana la refugiul Grind si ne-ar fi apucat noaptea pe creasta. Desi aveau frontale, am ramas toti blocati de cat de frumos era peisajul ala crepuscular acolo de pe Varful Ascutit. Cum s-a lasat intunericul ne-am bagat in refugiu, am mancat o ciorba si niste ceai si am adormit busteanl. Noaptea a nins viscolit.
Dimineata totul era alb si norii erau mult sub noi, la fel cum se vad din avion. Frigul totusi ne-a obligat sa ne punem in miscare si am plecat la vale.
La coborare nu imi venea sa cred cat am putut sa urc deoarece ma plictisisem sa tot cobor. A fost ceva putin peste limitele mele. Ne-am mai oprit la un ceai fierbinte la curmatura si am coborat in vale.
Acum imi pare putin rau ca vine iarna si nu pot sa ma duc mai repede pe alt traseu.
Pana la primavara poate mai completez putin si echipamentul.
La Cabana Curmatura cred ca e foarte frumos iarna, sa faci acolo revelionul de exemplu.
Uite ca incep usor sa am planuri mici de viitor, deci inca ma misc....
Citeste in continuare...

vantul schimbarii

Am impresia ca am mai scris despre asta, dar na, schimbarile vin peste noi fie ca vrem fie ca nu vrem. Atunci cand vrem sunt mai dese, dar chiar daca nu le vrem tot facem schimbari ca doar nu suntem pietre. Eu de fel sunt mai speriat de necunoscut si nu prea agreez schimbarile, desi cineva mi-a zis odata ca e cel mai bine sa schimbam ca din asta traim si prin asta evoluam.

In fine, anul asta schimbarile m-au cam bulversat. Am schimbat modul de viata, am schimbat fetita (deocamdata cu nimic dar tot schimbare e), am schimbat pereti intre care locuiesc iar acum mai nou a trebuit sa schimb si jobul.
Majoritatea schimbarilor nu mi le-am dorit dar au trebuit sa fie facute.

Acum sunt in concediu pana peste doua saptamani cand o sa ma duc la noul job. Nici macar nu stiu ce o sa fac exact, cert este ca salariul e cam la fel, munca o sa fie mai multa, mediul corporate cu sefi multi sau cel putin multe aere de sef. Noua firma este negativ laudata pe internet si am asteptari foarte mici ceea ce poate e bine, voi fi impresionat mai usor.

Alte chestii notabile nu prea am mai facut cu exceptia unei mici evadari in Piatra Craiului cu inca 3 insi, un cort, niste multa bautura tigari si alte tigari..
Citeste in continuare...

So fucked-up

A venit si Toamna, anotimpul care-mi place cel mai mult. Cred ca din cauza ca imi place linistea sau o fi doar ca sunt nascut in el. Chiar daca bate vantul sau ploua este de departe cel mai linistit anotimp, pentru ca oamenii stau si se uita pe fereastra, dorm, se gandesc, concep copii, citesc...alte activitati pasive.
Nimeni nu se bucura ca a venit toamna.
Nimeni nu iese afara sa se bata cu bulgari, nimeni nu se plimba prin parc sa se uite dupa fustite sau sa miroasa mugurii florilor, nu fierbe nimeni pe la terase facand planuri de mers la mare in weekend. Este frig, bate vantul, e umezeala, namol, dar e liniste si asta imi place. Pe de alta parte mai vad toamna ca un anotimp al mortii.
Toamna mor iubirile de-o vara, mor frunzele, mor parintii, mor sperante, cam totul e o moarte. Asta e linistea suprema, absenta totului. Asta nu prea imi place, dar totusi ma bucura linistea usoara care mi-o da acest anotimp.
Am iar un puternic sentiment de singuratate, si faptul ca scriu asta la ora 18 si nu cum ar fi normal dupa 10-11 noaptea cand ai zice ca fuge mintea in colturi mai romantice ale gandirii, intareste chiar titlul.
Ca tot ziceam de frunze, stau si ele in vant pana se aseaza pe pamant.
Realitatea e aia care e si nu e deloc placuta.
In general imi invart existenta in jurul a doua chestii.
Serviciul care in maxim o luna se va termina oficial, ca neoficial e terminat de la inceputul verii. Imi pare rau, ca era ceva ce imi placea si nu simteam ca muncesc. Situatia mai nasoala e ca altceva este foarte greu de gasit.
Al doilea centru de rotatie nu mai e nici el tot de pe la inceputul verii.
Era ea.
Am reintalnit-o zilele/noptile trecute de vreo doua ori. A fost foare frumos, chiar paradoxal de frumos, pana in momentul in care am realizat ca eu eram strainul acolo. Cand cel cu care s-a facut rocada a venit neasteptat, psihic eu am sarit pe fereastra si fereastra nu era cum e in realitate la etajul 1, era mult mai sus. Trebuie neaparat sa gasesc o fereastra care sa nu o vad ca o cale de evadare, ci ca locul unde sa fumez tigarea de dupa. Totusi asta nu o exclude pe ea, ceea ce nici nu imi doresc.

Deci sunt un pic out of the game. Cred totusi ca o rezolvare a chestiei cu serviciul m-ar cam repune pe sine. Om traii si om vedea....chiar daca e toamna.
Citeste in continuare...

nu am titlu

Cred ca am dat de un grup misto :). Sunt necunoscuti 99%, dar na, de la o vreme totul este strain mie si ma astept ca dupa o vreme sa nu mai fie. Ce zic e ca aseara am auzit pentru prima data la chitara pe viu o melodie care-mi place mult,
"deep blue something - breakfast at tiffany's" si suna al nabi de bine. I was happy!
Si mai e ceva pe acolo dar e prea rupt din filme de prin 99 cu buffy (abstract sa stiu doar eu si aia destepti) pentru a scrie aici. Nu e nimic dar am impresia ca va fi. Si eu cred ca intodeauna cand ai impresia de ceva sunt foarte mari sanse sa fie asa, numai ca atunci cand rezultatul e negativ ne autoconvingem ca "nu se poate sa fie asa".

In alta ordine de ideei am terminat si sezonul 3 din Dr. House. Daca treci peste chestia ca totul se repeta la fiecare episod, poti sa filtrezi niste umor, ceva perle bine puse si poate si o melodie foarte tare :


Citeste in continuare...

update

Hai ca nu am mai actualizat de ceva vreme...
Am fost in concediu, am fost pe la mare, un pic si prin Vama, un pic pe la Cta sa particip la un concurs de starcraft 2, unde am pierdut.
A fost frumos dar constat ca ma urmaresc in continuare comparatiile si nu cred ca o sa scap de ele prea curand. Compar de fiecare data ce fac acum si ce faceam inainte.
Acum fluctuez intre foarte plictisit si foarte activ. In ultima vreme am fost mai mult plictisit si fara chef de nimic. Sunt oarecum resemnat si nu fac decat sa stau pe val sau in vant. Am mai fost si a doua oara la mare...cam aceeasi chestie, m-am pictisit si nu m-am plictisit. M-am intalnit cu niste oameni cel putin interesanti pe care ii stiu de mult dar nu si in real life. Am baut o noapte intreaga si am reusit sa nu dorm pana la 9 dimineata. Nu credeam ca mai pot sa extremizez asa dar vad ca se poate. Dupa 3 ore de somn si una pe sezlog am plecat inapoi la Bucuresti. Am condus mahmur, zombie si fara ITP. A fost frumos pe alocuri.
Acum nu mai am bani deloc si foarte probabil de la 1 o sa fiu si jobless. Insa nu prea ma sperie nimic cu exceptia sanatatii care sper sa o am in continuare stabila, cu toate ca nu prea ii ofer conditii....
Cu fosta am vorbit doar azi putin, dupa aproape 2 saptamani. Probabil i-am parut putin distant dar nu prea mai ma duc bateriile sa mai ma intereseze. Ma intereseaza dar incerc pe cat de mult sa-mi suprim instintele. Nu vreau sa stiu cum a fost ea fericita la munte, la mare..in general cu un altul. Nu sunt ipocrit, dar m-ar face sa ma simt si mai prost asa ca incerc sa ma rezum la cat sa nu ma mai atinga.
De cum trece timpul sunt din ce in ce mai multe lucruri care le oserv lipsa si in conjunctura actuala este destul de greu sa le inlocui cu altele.
Realitatea e ca sunt cam inadaptat. Nu ca as avea probleme de comunicare dar nu exista prea multe tangente cu alti indivizi. Sunt un om sarac lipit la acest capitol. Cum am ajuns aici...una ca am fost bagat prea mult timp in jocul de-a familia si doi e ca fara sa-mi dau seama am intrat si intr-o categorie care e recunoscuta din start pentru nesocializare, it-isti..geeks...gen.
O alta chestie e ca de la o vreme am inceput sa urasc lumea, anumite persoane ma scarbesc. Nu mai am acceasi putere de acceptare, peste tot imi par numai prosti, redusi si taratoare. Dar, un mare dar, astia sunt fericiti si cum fericirea e relativa nimic nu prea mai conteaza. Asta e...
Hmm ma uit putin in susul postului si cred ca sunt si putin deprimat.
Ar mai fi niste nimicuri dar ma lovit lenea....dust in the wind...
Citeste in continuare...