Astenie

am devenit cam junkie, trebuie sa ma organizez putin.
Citeste in continuare...

Caldura mare mon sher

Ma apucasem sa scriu si pe la jumate mi-a inghetat laptopul...de caldura.
E cald de ti se topesc si ideeile.
E miezu verii si nimeni nu am chef de nimic si nici prea multe de facut. As avea cate ceva pe la munca, dar cand in jurul tau si cei putini care nu sunt in concediu se gandesc tot la concediu, la plaje si orase straine. Apropo, anul asta se poarta Barcelona, cei care nu au fost anu trecut se duc acolo. Barcelona e noul Amsterdam...fukin' trends. Acum sunt un pic heiter, ca probabil si eu tot asa faceam daca eram intr-o alta pozitie.
Nu prea mai am obiective si nici chef sa ma agat de ceva nu prea am. Mananc, dorm, mai beau din cand in cand, muncesc.
In w/e am fost la nunta lu Cristi. S-a insurat si ala. Cu una de la el de la munca, politianca si ea. Nu stiu cum se gasesc astia pe la locu de munca, eu am schimbat cateva si nu am gasit nimic. Atat de mic sa fie cercu "iubirii" ? Sau este doar o conjuntura favorabila si de dragul acesteaia iti induci si sentimentul ca daca treaba merge bine toata lumea este fericita. Eu asa cred, dar cred ca pana la urma si eu o sa fiu nevoit sa fac asa, pentru ca cercul meu este aproape un punct. Pacat ca astea de la nes...fabrica de ciocolata parca joaca in alta liga, sau au mancat prea multe napolitane.
Nuntile nu-mi plac. Totusi imi place ca oamenii se bucura cand le onorezi invitatia. Mai ales cei batrani. Motiv pentru care nu prea ma vad la o astfel de sondromie...nu prea mai are cine sa se bucure pentru mine si daca as face mai mult m-ar intrista.
Weekendul viitor sper sa reusesc sa ajung si eu la mare, daca gasesc pe careva sa mearga. M-am plictisit si de scris, mi-e lene, ma intorc la familia Borgias ca mai am un episod.
Citeste in continuare...

Impresii de calatorie

Weekendul trecut am profitat putin de ziua bonus si m-am plimbat putin.
Obiectivul a fost varful Peleaga din Retezat cu inoptat la lacul Bucura, dar planul l-am adaptat si adaptarea am schimbat-o de cateva ori din cauza conditiilor meteo si plecarea la drum abia duminica de dimineata.
Ruta a fost cam asa : Bucuresti - Sinaia - Brasov - Sibiu - Hunedoara - Hateg - Ohaba de sub piatra - Carnic (locu de plecare pe traseu in Retezat) - Petrosani - Voineasa - Valcea - Pitesti - Bucuresti; cam 16 ore pe drum, 950 km. Traseul pe munte a durat 12, 21 km, soare , ploaie, mult frumos, dar o sa-l detaliez in alt post.

Duminica am plecat din Bucuresti cu A. la 3:30 dimineata. La 5 il luam pe B. din Sinaia de la o nunta. Pana la Brasov dumul imi era cunoscut si neinteresant. Dar ce a urmat m-a uimit. Drumul dintre Brasov - Sibiu si in general tot E86 este exceptional. Nu neaparat ca este bun, dar peisajele, curbele nu prea stranse, marcajele bune, te fac sa crezi ca esti in alta tara. Acum eu am avut ocazia sa merg si la 7 dimineata cand nu era nici naiba pe el, ca presupun ca era alta impresia daca era plin de tiruri cum a fost E81 pe valea Oltului la intoarcere.
In sibiu eram la 7:30 si pana pe la 13 ne-am invartit pe acolo si am mancat, mancat bine. Sibiul este frumos si cu un centru cu adevarat vechi, vechi pentru ca majoritatea cladirilor sunt de pe la 1500...deci mult mult peste centru Bcurestiului. Se remarca mai ales prin culori si stilul uniform al cladirilor si nu numai. Nu este deloc un ghiveci de stiluri ca in Bucuresti, nu ai aici o berarie peste drum o shaormerie, langa narghilele si in spate restaurant cu specific romanesc. Este frumos si "istoric".
Am pelcat spre Hunedoara sa vedem castelu Huniazilor. Hunedoara si intreg judetul sunt o ruina. Drumuri proaste, nereparate de pe vremea lu ceashca, fara indicatoare, fabrici ruginite si un castel cu potential turistic mare dar neexploatat. Daca-l compar cu Branu care e din acceasi perioada, este de 10 ori mai frumos si mai bine intretinut, dar totusi toata lumea stie si se duce la Bran, poate e chestie de proximitate..nu stiu, cert e ca merita vizitat.


Am plecat inspre Hateg si ar fi trebuit dupa ce trecem de asta, in drum spre Petrosani sa gasim o localitate Ohaba unde sa facem dreapta spre Retezat. Normal ca indicatoare din parti, incepuse si o ploaie torentiala de nu mai vedeai la 10 metri, am ratat satul cu vreo 30 de km si ne-am intors. Din Ohaba se merge spre Nucsoara pe drum destul de ok si apoi pe drum forestier pana la carnic, vreo 20 de km. Carnic nu este o localitate, este un grup de cateva cabane. In una din ele ne-am cazat si noi pentru ca ploua prea tare sa putem sa punem cortul. Desi pe vremuri a fost trasa linie de curent si drumul parea ca a fost in plan sa fie asfaltat acum cabanele de acolo nu au curent din line. Se folosesc generatoare, centrale pe lemne si tuburi solare pentru incalzirea apei. Stalpi de curent sunt pana la cabana Pietrele in munti, dovada ca inainte de 90 erau ceva planuri de statiune pe acolo. Dimineata la 9 am plecat pe traseul care o sa-l detaliez mai tarziu, ne-am intors la 9 seara :).

A doua zi pe la 10 am plecat inapoi spre Bucuresti. Mai intai am vrut sa mancam ceva si prima chestie cunoscuta care era in cale era statiunea Voineasa.
Dezamagire totala, aer comunist, cativa mosi pe acolo, cladiri nerenovate, iarba pana la brau...Asa ca am plecat cu foamea in gat spre valea Oltului.
Intre Petrosani si Voineasa drumul este extrem de prost dar compenseaza cu peisajele. Am dat de doi mosi nemti care isi rupeau mertzanu pe acolo :) dar erau totusi incantati de peisaje. Ne-au rugat sa le facem poza.
In Valcea se schimba situatia, drumul a devenit mult mai bun.
Am mai oprit putin la Cozia. O biserica veche, nimic exceptional, doar mormatu' lu Mircea.
Am plecat repede ca ne era foame. Am mancat pana la urma in Valcea unde chelerita m-a enervat ca se comporta cu scarba. Dar apoi am vazut ca nu era vina ei, asa erau toti...
De la Pitesti drumul a fost plictisitor..autostrada.
Pe la kilometru 60 a inceput sa ma ia somnul...oboseala ce sa-i faci. Am oprit la o benzinarie, am baut o cafea si luat putin aer si am luat-o din loc ...
Pe la 19:30 eram in capitala.







Freedom:





Citeste in continuare...

I like Scarlett :X :X

Facand abstractie de idolul purtatorilor de palarie in casa, ea este absolut superba


Citeste in continuare...

changes

se intrevad iar.
Daca pe parte profesionala am reusit sa ma stabilizez si sa incep sa am o directie , ar cam fi timpul sa stabilizez si cealalta parte care a ramas oarecum in deruta.
E momentu, vine vara, inflores pomii, se coc merele ..alea alea.
Am presimtirea ca o sa rezolv destul de repede si usor si de data asta si mai de perspectiva. Nu stiu, macar sper, ca pana la urma totu se naste din speranta.
Merg pe principiul ca toata lumea isi ajunge scopul, fericirea... si daca te simti ca esti intr-un punct nasol inseamna ca inca nu ai ajuns unde trebuie, deci trebuie sa mergi mai departe.


Citeste in continuare...

Daca eu nu eram, "ei" nu existau

A trecut, se pare, 1 an de cand se cunosc si s-a intamplat,ca doar cand ar fi momentul cel mai potrivit sa o ceri decat la aniversarea de un an. Aparent este cum credeam, se cunosteau din timp ce inca eram si eu...detalii...


Cum te simti cand afli ca femeia alaturi de care ai fost vreo 6 ani, se marita?!
De Cacat.....cu C mare...

Si totusi, cred ca eu sunt motivul principal pentru care ei sunt impreuna si isi cauta fericirea.
Le doresc sa o gaseasca...la fel de mult cum imi doresc mie sa gasesc uitarea.
Citeste in continuare...

Totul e bine

aproape. Adica sanatos sunt, bani de bere am, la munca invat chestii noi, o sa recuperez o datorie veche, totusi...ceva lipseste.
Aseara m-a durut capul ingrozitor. Urasc sa ma doara capul pentru ca nu am cu ce sa rezolv decat cu pastile, fiind singura chestie pentru care folosesc pastile cand e nevoie. Aseara nu aveam nimic de cap... Dar problema de fond e ca am observat ce nasol e sa nu fie nimeni pe langa tine cand iti este rau, nimeni caruia sa ii pese. Imi lipseste forta pe care ma sustineam acum multi ani. A ramas mai mult o imagine in care inca mai cred ca exista undeva. Intruchiparea fizica, la care ma uit acum in lista de im si care-mi pare din ce in ce mai frumoasa, este pana la urma nu ceea ce mi se parea mie. A stiut ce vrea si se pare ca a obtinut. Me not included. Dar, cum spuneam, cred ca pana la urma a fost doar un perete pe care eu mi-am proiectat visul. Nici nu mai tin minte cand am vorbit ultima oara si nici pe aici nu a mai dat. Aaaa, am vorbit inainte sa ma angajez, a incercat sa ma ajute cumva :|
Este interesant cum imi trece acum din nou prin ganduri. Undeva in subconstient ca este asociata cu simbolul despartiri. Pentru ca declansatorul este ruperea de I, deci nu ceva frumos, dar ceva neplacut. Apropo de despartiri, un prieten se plangea aseara ca toate femeile nu stiu ce vor. Parea mea e ca sunt si unele care stiu ce vor, dar astea au deja :). De aici ar rezulta cumva ca nici noi nu prea stim ce vrem, ca daca am sti, am avea.
Citeste in continuare...