ascultand

http://www.youtube.com/watch?v=TTWh0HCqpgw
am adormit

(ori sunt eu prea adormit, ori blogspot nu mai permite embendul video de pe youtube)
Citeste in continuare...

fara chef..

Nu stiu clar de ce, dar nu mai am nici un chef de nimic.
O fi de la vremea intunecat. De la somn putin. Poate este de la lipsa unui obiectiv fie el cat de mic. Posibil sa fie si de la lipsa de activitate la munca, unde chiar daca fac totusi ceva am impresia ca nu fac nimic. Ceilalti din departament sunt oameni normali cu minti normale...seful pare prost in continuare. Totusi e bine ca ne-am mutat in centru ca nu as fi vrut sa vad cum arata iarna din pipera.
Poate este si o chestie generala, de grup, pentru ca am vazut ca multi au devenit mai posaci de vreo saptamana. Este plictiseala mare si nu reusesc sa mai zambesc sau sa mai imi sclipeasca ochii dupa ceva.
Am inceput sa am cativa urmaritori din cunoscuti, plictisiti sau curiosi, e cam greu sa mai scriu prea direct unele chiestii ca raman fara prieten...uneori unele adevaruri sunt facute sa fie necunoscute...oricat de curiosi ar fi cei care vor sa le afle trebuie sa ramana ascunse.
Nu mai am nici chef sa-mi cumpar Galaxy S-ul sau desktopul de la fostul job.
Desi "unii" mi-au zis ca sunt zgarcit, eu cred ca intodeauna am fost mana larga si in ultima perioada chiar am cam exagerat. Deci nu mai vreau sa arunc aiurea bani pe doua chestii de care ma pot lipsi lejer, nu-mi ofara nici mare lucru, ba mai mult sunt si complementare cu alte costuri. Pentru calculator mai trebuie monitor o plaga video si schimbat internetul ca nu-si are rostul cu ADSL-ul asta, Samsungul trebuie luat cu ditamai abonamentul de 20e+.
Asadar numai elemente demotivante...astea si poate mai sunt si altele.
Prea putine s-au mai intamplat sa-mi motiveze un zambet. Nu mai sunt singurul angajat din familie. Am reusit sa vad un film foarte bun care nu stiu cum de l-am ratat, anume The Straight Story .
Citeste in continuare...

VIP night

Am mai scris ca sunt un impatimit al filmelor. Am vazut gramada, mai proaste mai bune, mai la cinema, mai pe calculator/tv.
In ultima vreme nu prea am mai avut timp si nici chef asa ca am bagat mai mult seriale(acum Lie to me).
Totusi cochetam sa ajung si la VIP in Afi Cotroceni, fiind singurul cinema la care nu am fost. Iese din discutie drive-inu de la baneasa unde nu ma duc din doua motive. Mi se pare aiurea sa vad filmu din masina si doi mi-as imagina prea mult cum a vazut ea cu actualul twilightu acolo si probabil nu as fi atent la filmul meu.
Ok, deci asta seara, neprevazut, am ajuns si la VIP Cinemacity. Se duceau niste amici si pana la urma am zis sa o punem de un meeting restrans.
Care e faza cu vipul asta!? Costa 50 ron, poti sa mananci si sa bei oricat vrei si orice vrei. Au de toate, vin, chiar si un minibufet...
Bine, in general cred ca oamenii care ajung acolo nu prea abuzeaza, dar oricum la un calcul mic iese cumva mai scump cu 10 ron fata de o sala normala. Biletu normal e vreo 20 daca mai iei niste nacios, suc, te duce pe la 40,iar uneori trebuie sa suporti o sala mare plina de rozatoare si oameni foarte ocupati sa-si inchida telefoanele, asa ca diferenta o face confortul.
Pentru ca asta este chiar super. Sala mica, vreo 20 de fotolii, care se pot transforma in pat daca vrei sa tragi un pui de somn.
Filmul la care am picat a fost si el mai mult decat ok.
Due Date (titlu ma duce cu gandul la facturi) este o comedie in genul road trip doar cu doi actori, buni. Am ras destul de mult si rar mai apar acum comedii care sa iasa putin din tipar.
Aaaaa, a avut si un soudtrack exceptional...Pink Floyd, Neil Young si alte melodii bune bine plasate.
Per ansamblu o seara misto.
Citeste in continuare...

About the Job

in primul rand noul job nu este "The Job".
Nu-mi place sa schimb locul de munca mai repede decat periuta de dinti,cum fac unii. Acum mai greu, dar se practica la greu inaintea crizei.
Eu vad schimbatul jobului ca o modalitate de avansare profesionala si financiara. Nu am facut-o decat atunci cand am simtit ca profesional sunt peste atributiile prezente, avansarea financiara fiind si ea normala odata cu cresterea in level profesional. Ma gandesc sa termin cu miscarile in momentul in care nevoile de mai sus sunt satisfacute stabil, iar locul de munca respectiv pot sa-l numesc "The Job".
Acum situatia a fost putin diferita. M-am miscat impins de situatie, firma unde ma angajasem, cu mult entuziasm si dorinta acum un an, a dat chix.
La noul job totul este diferit cu exceptia venitului, din pacate.
Nu inteleg de ce nu vede angajatorul roman ca daca dai macar 5 lei in plus angajatului, l-ai motiva substantial.
Restul sunt numai chestii care nu-mi plac. Chiar uitasem cum arata socialismul corporatist.
La Wizrom era ceva asemanator, dar nu ajunge nici la 80% din ce este aici.
Aici se intra pe baza de amprenta, timpul petrecut in campul muncii fiind exact cronomentrat. Nivelul de restrictie la resursele calculatorului si internetului este aberant. Poate unora li se pare normal, dar mie, care vin oarecum din zona celor care stabileau restrictiile, mi se pare paranoic sa nu dai acces omului de rand la ceasul de la windows si asta e ceva insignifiant fata de altele, precum lipsa accesului la gmail. Da, e ok sa pui restrictie de trafic pe gmail sa nu-ti zboare informatiile din firma, dar restrictie totala e aiurea. Cineva daca este croit sa faca ceva restrictionat, tot o sa faca pana la urma. De exemplu postul asta, as fi putut sa il scriu lejer printr-un proxy-browser. Acum il scriu in Google/Nootebok ca inca nu stiu care e invarteala, daca supravegheaza careva traficul.
Colectivul este prea numeros sa pot sa legi o legatura mai apropiata, dar incet, incet, sper sa ma inteleg macar cu astia din departamentul meu.
Se lucreaza cam haotic si fara team-spirit.
Drumul este cam lung si plictisitor, din Salajan pana in Pipera......dar am auzit un zvon ca ne-am muta la Victoriei.
Sunt si parti ok, ca altfel nu rezistam nici doua zile.
Compania este mare, mai mare decat orice am lucrat pana acum, sunt multi sefi si multe asistente, una mai bucata decat alta, foarte pricepute la plimbat foaia. Tot in categoria spalat ochiu intra si departamentele marketing si HR care au si astea cateva piese interesante. Din pacate toate-mi par din alta specie. Totusi mai ridicator de moral imi este sistemul IT.
Sistemul informatic este imens, mult material din care sa prind ceva, vreo doua module de Charisma, niste BI-uri dezvoltate intern pe CristalReports, cred, SAP....vreo 3 servere de baze de date unde am numarat eu in jur de 30 db-uri, cluster server cu 45G memorie si tabele de zeci de giga.... Unele db-uri nu cred ca au vreo utilitate, dar tot raman vreo 5 mari, din care eu pot sa-mi bag nasul (doar read only momentan) in doua. Deci inca o parte buna e ca sunt tot DBA (macar in titlu) si o sa-mi perfectionez mai bine SQL scripting language-u.
Deocamdata sunt in doua luni de proba si nu as vrea sa caut altceva din nou prin decembrie, deci imi doresc in primul rand sa-mi placa din ce in ce mai mult ce fac aici si in al doilea rand sa fiu deasemenea placut.
Ma gandesc ca intr-un an o sa invat destul de multe, sa capat experienta necesara, apoi sa pot sa-mi caut un job "The Job", deocamdata e criza mare si trebuie sa stim sa facem compromisuri, fie ele si la limita.
Citeste in continuare...

Conexiuni periculoase...

chestiile "cum ar fi daca", combinatiile ciudate, intodeauna m-au atras.
Cu cat sunt mai incredibile si departe de linia normala, cu
atat imi par mai placute si satifactatoare atunci cand le ajuni, cel putin la gandul ca le poti atinge.
Aici nu e vorba numai de femei, desi ele sunt in top la sportul asta, mersul pe sarma deasupra prapastiei.
Cand eram mic saream de pe un mal inalt de 3 metri in nisip nu pentru ca trebuia sa ajung jos, ci doar de dragul zborului. Am facut-o de multe ori si de fiecare data mi-a placut, iar mana, piciorul si clavicula le-am rupt nemeritat facand niste chestii banale.
Ai zice ca sunt lucruri copilaresti, ca toti copii le fac la timpul lor.
Totusi se opresc la un moment, eu nu m-am oprit. Dar, nu sunt un unic, sunt multi asa si chiar exista o explicatie stintifica pentru predispozitia unora catre pericol si necunoscut.
Bine, acum nu mai pun panze la bicicleta sa ma duca vantul, dar vizunea implinirii imposibilului tot a ramas.
Scriam cu ceva timp in urma de o chestie interesant de realizat si foarte rupta din filme...ei bine s-a realizat si este al naibi de interesant cu atat mai mult cu cat taramul necunoscut este chiar necunoscut...de nimeni. Chiar nu stiu ce ma asteapta, este un pic periculos, dar ce mai conteaza cand asta am facut dintodeauna. Poate am facut si niste pauze oarecum impins de oranduirea societatii, mai ales de incercarea de a ma alinia si eu "in rand cu lumea"....Mda, nu prea sunt genul care sa stea in rand, visez prea mult.
Citeste in continuare...

Weekend la inaltime

Acum vreo luna am fost cu Bogdanel, Albert si inca unu pe la Plaiul Foii. Am facut un gratar, alergat o mingie, dormit in cort si am ramas masca la cum arata masivul Piatra Craiului in lumina apusului. Era ceva ireal, rupt din alt film si am concluzionat toti ca e foarte greu sa ajungi pe creasta si posibil la fel de frumos.
Nu stiu cum am facut, dar zilele trecute am aflat cum este. Ma gandesc acum ca daca nu as avea poze as crede ca am visat.
Am fost patru insi, eu, prietena lu fratela (incepatorii cu rucsac usor) si fratemio cu un coleg al lui (mai experimentati cu rucsac mult mai greu).
Masina am lasat-o la Fantana lui Botorog. Am inceput sa urcam prin padure pe o ploaie marunta. Prima parte de urcus mi-a cam terminat muschi atrofiati de la picioare, ca dupa vreo ora jumate de urcat prin padure nu mai stiam daca picaturile care-mi cad din cap sunt de la ploaie sau de la transpiratie.
La finalul padurii este o poiana unde urcusul este un pic mai moale. Este si o stana care in perioada asta a anului este parasita. Ne-am oprit si mi-am schimbat hainele ude si am pornit din nou. Iar padure, urcus mai moale, dupa vreo 45 de minute am ajuns la Cabana Curmatura. Aici se intersecteaza mai multe trasee, noi am plecat dupa vreo 20 de minute pe triunghiul albastru de 2h30m spre Varful Ascutit(2150m).
De aici s-a terminat cu plimbarea pentru mine, poteca prin padure a devenit din ce in ce mai inclinata si pietroiale au inlocuit usor brazii. Dupa vreo doua reprize de grohotis, deja bradutii aveau zapada pe ei si poteca s-a transformat intr-o catarare printre stanci. Nu ceva exceptional, dar foarte solicitant, ceea ce pe mine ma terminat si vroiam din ce in ce mai des pauze. Pana la urma am ajuns intr-un punct in care se vedea un pic pe partea cealalta a crestei si atuci parca nu am mai simtit nici o durere. Cam in vreo 10 minute am ajuns pe varf la refugiu. Era cam 6:30 si am prins apusul, acelasi apus care acum doua saptamani il vedeam de jos. Nu am mers mai departe catre varful La Om pentru ca apoi trebuia sa mai coboram ceva vreme pana la refugiul Grind si ne-ar fi apucat noaptea pe creasta. Desi aveau frontale, am ramas toti blocati de cat de frumos era peisajul ala crepuscular acolo de pe Varful Ascutit. Cum s-a lasat intunericul ne-am bagat in refugiu, am mancat o ciorba si niste ceai si am adormit busteanl. Noaptea a nins viscolit.
Dimineata totul era alb si norii erau mult sub noi, la fel cum se vad din avion. Frigul totusi ne-a obligat sa ne punem in miscare si am plecat la vale.
La coborare nu imi venea sa cred cat am putut sa urc deoarece ma plictisisem sa tot cobor. A fost ceva putin peste limitele mele. Ne-am mai oprit la un ceai fierbinte la curmatura si am coborat in vale.
Acum imi pare putin rau ca vine iarna si nu pot sa ma duc mai repede pe alt traseu.
Pana la primavara poate mai completez putin si echipamentul.
La Cabana Curmatura cred ca e foarte frumos iarna, sa faci acolo revelionul de exemplu.
Uite ca incep usor sa am planuri mici de viitor, deci inca ma misc....
Citeste in continuare...

vantul schimbarii

Am impresia ca am mai scris despre asta, dar na, schimbarile vin peste noi fie ca vrem fie ca nu vrem. Atunci cand vrem sunt mai dese, dar chiar daca nu le vrem tot facem schimbari ca doar nu suntem pietre. Eu de fel sunt mai speriat de necunoscut si nu prea agreez schimbarile, desi cineva mi-a zis odata ca e cel mai bine sa schimbam ca din asta traim si prin asta evoluam.

In fine, anul asta schimbarile m-au cam bulversat. Am schimbat modul de viata, am schimbat fetita (deocamdata cu nimic dar tot schimbare e), am schimbat pereti intre care locuiesc iar acum mai nou a trebuit sa schimb si jobul.
Majoritatea schimbarilor nu mi le-am dorit dar au trebuit sa fie facute.

Acum sunt in concediu pana peste doua saptamani cand o sa ma duc la noul job. Nici macar nu stiu ce o sa fac exact, cert este ca salariul e cam la fel, munca o sa fie mai multa, mediul corporate cu sefi multi sau cel putin multe aere de sef. Noua firma este negativ laudata pe internet si am asteptari foarte mici ceea ce poate e bine, voi fi impresionat mai usor.

Alte chestii notabile nu prea am mai facut cu exceptia unei mici evadari in Piatra Craiului cu inca 3 insi, un cort, niste multa bautura tigari si alte tigari..
Citeste in continuare...