chestiile "cum ar fi daca", combinatiile ciudate, intodeauna m-au atras.
Cu cat sunt mai incredibile si departe de linia normala, cu
atat imi par mai placute si satifactatoare atunci cand le ajuni, cel putin la gandul ca le poti atinge.
Aici nu e vorba numai de femei, desi ele sunt in top la sportul asta, mersul pe sarma deasupra prapastiei.
Cand eram mic saream de pe un mal inalt de 3 metri in nisip nu pentru ca trebuia sa ajung jos, ci doar de dragul zborului. Am facut-o de multe ori si de fiecare data mi-a placut, iar mana, piciorul si clavicula le-am rupt nemeritat facand niste chestii banale.
Ai zice ca sunt lucruri copilaresti, ca toti copii le fac la timpul lor.
Totusi se opresc la un moment, eu nu m-am oprit. Dar, nu sunt un unic, sunt multi asa si chiar exista o explicatie stintifica pentru predispozitia unora catre pericol si necunoscut.
Bine, acum nu mai pun panze la bicicleta sa ma duca vantul, dar vizunea implinirii imposibilului tot a ramas.
Scriam cu ceva timp in urma de o chestie interesant de realizat si foarte rupta din filme...ei bine s-a realizat si este al naibi de interesant cu atat mai mult cu cat taramul necunoscut este chiar necunoscut...de nimeni. Chiar nu stiu ce ma asteapta, este un pic periculos, dar ce mai conteaza cand asta am facut dintodeauna. Poate am facut si niste pauze oarecum impins de oranduirea societatii, mai ales de incercarea de a ma alinia si eu "in rand cu lumea"....Mda, nu prea sunt genul care sa stea in rand, visez prea mult.
duminică, 17 octombrie 2010
Conexiuni periculoase...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
So....you start datind, ha?
domnisoara dar de ce comentati sub anonimat?
era vorba de expunerea voita la pericol doar de placere, dar tu sti mai bine despre ce e vorba :P
Trimiteți un comentariu