Curatenie de primavara

Cand eram kinder, la tara, curatenia inainte de Paste era un obicei. Acum incep sa inteleg ca aceasta curatenie trebuie facuta mai mult decat la nivelul sters praful sau spalat gemurile. Sa ai o imagine clara a lucrurilor este foarte sanatos, relaxant si te ajuta sa faci mai mult si mai bine. Tata avea o vorba "hai bah, te inpiedici de o saiba...si aia gaurita ?!". Una din caracteristicile focului de paie, pe langa faptul ca arde frumos si tare, parleste carnea doar la suprafata. Daia e bine sa parlesti porcul in felul asta, face soriciul mai bun. Poate sunt impocrit si nu am curaj sa vad mai departe de atat, dar realitatea asta e, punct. Mai departe era doar prezumtia ca erau foarte mari sanse sa fie totul extrem de frumos si bine, dar se pare ca inca nu este nici momentul nici locul. Fara nici o legatura, dar in acelasi ton aberativ :), unii oamenii discuta despre chestii, altii dinscuta despre altii, iar unii discuta ideei. Daca esti in categorii diferite nu ai cum sa comunici. Azinoapte mai revedeam cateva clipuri cu George Carlin si zicea despre case...Oamenilor le plac chestiile, vorbesc despre si-si doresc mai multe mereu. Casele sunt doar locul unde oamenii isi depoziteaza chestiile. Le ai acolo unde ai chestiile, unde poti sa aduni chestii. Dimineata pleci la munca sa aduni mai multe chestii. Cand nu mai ai loc, iti trebuie alta casa. Este o pierdere de timp sa faci asta mereu. Pana la urma cel mai important este fericirea, restul, unde, cum, cu cine sunt doar variabile care se schimba in asa fel incat sa o obtii. Deci sa facem curatenie putin ca nu mai am loc pe fotolii unde sa arunc hainele :)
Citeste in continuare...

sedus si ...

abandonat. Am senzatia ca mi-am luato :). Si chiar daca este dureros as mai face-o daca as mai avea ocazia ..evident sa fie la fel de frumos. Incerc sa-mi alung gandul ca este chiar asa dar gasesc din ce in ce mai greu motive sa nu o fac :( Imi este teama sa ma intorc la starea normala de plictiseala dinainte. Am avut totul fara sa-mi dau seama ca o sa raman cu nimic. Nu ma dau batut dar a inceput sa-mi fie teama...si daca o sa-mi revin fara ea de data asta o sa fie cu regret. Nici nu-mi vine sa vorbesc despre alte activitati din jur pentru ca orice altceva sunt detalii neinsemnate. Asta ma pune pe ganduri; oare mi-am facut o prioritate, eu fiind doar o optiune, oare ma amagesc singur?! Asta e, nimic nu conteaza cand ai ce am avut si... poate o sa am in continuare, sau nu. Pana acum orice prezent care mi-a devnit trecut nu s-a intors la prezent oricat de mult mi-am dorit eu si aici nu vorbesc neaparat de fetite dulci. multumesc d
Citeste in continuare...

Frica de miscare

Eu care ridicam in slavi schimbarile si cat de bine fac ele la sanatate....iata-ma in situatia de a-mi fi teama de schimbare. Pentru ca acum e diferit, acum nu o vreau. Acum as putea pierde totul si nu stiu daac in viitor as castiga tot pe atat macar. Din pacate fara sustinerea ei, incep sa cedez. Ea care mi-a zis ca nu intra aici, ca nu are de ce. Daca vrea sa stie ceva o sa stie direct de la mine, dca vrea sa ma cunoasca, ma va cunoaste direct. Ea a inceput sa citeasca ce scriu aici...
Citeste in continuare...

Anxietate

Sunt foarte aglomerat si gol. Am asa de multe cuvinte pe care mi le suprim inainte de a-mi ajunge in varful degetelor si apoi pe tastatura, ganduri amestecate intr-o minte partitionata prost. Colegu e plecat doua saptmani, casa e goala si nu gasesc nimic de facut...cu toate ca-mi place sa fie liniste, sa fie pace, totusi parca nu solitudinea este calea. Vremea nu permite sa iesi din casa si nici spiritul econom care am hotarat sa mi-l impun anul acesta. Unu scria intr-o carte o chestie care mi-a ramas in cap, pentru ca pe langa puzderia de nimicuri imi mai raman si chestii bune, "Voi, care va intoarceti acasa si, după ce ati inchis usa, spuneti “buna seara”, voi nu stiti ce-nseamna sa intri pe o usa tacand." Cam asta e ... iar virtual parca mi s-a luat sa o ard. Si in plus, in prostia mea, am impresia ca am sifonat aripile unui inger. La tara gainuselor care zburau peste gard li se smulgeau penele sa nu mai poata zbura. Sper sa-i creasca repede la loc pentru ca are un zbor frumos.
Citeste in continuare...

Rezolutii de an nou

Din categoria de ce este bine sa mai scrii din cand in cand ce gandesti, ma uit amuzat pe un post de acum un an si anume asta . Cititd ce planuri aveam atunci pentru 2011, imi dau seama ca anul asta a trecut foarte repede in conditiile in care am cam realziat tot ce mi-am propus. Am fost de trei ori pe munte, m-am plimbat cateva mii de km, am vazut locuri frumoase, am cunoscut oameni interesanti. Am schimbat departamentul cu tot cu loc de munca...destul de greu dar in bine. Am terminat CCNA-ul inca nu am inceput cursul de baze de date dar o sa-l fac anul asta. Nu am putut sa impac pe toata lumea dar m-am impacat pe mine si am reusit sa ma pastrez la fel de visator. Momentan traiesc intr-un vis fericit, dar dulce amarui. De dimineata am lasat-o dormid, dar o sa plece...si mai departe nu mai stiu. Ce'o sa fac in 2012 !? O sa incerc sa aduc putin visul in realitate. O sa fiu mai organizat in tot ceea ce fac, sa traiesc mai sanatos...mda no smoking included. O sa inclin balanta bugetara (cum suna asta) pe plus. Ajunge doar sa scad tigarile, dar eu vreau mai mult. O sa ma dezvolt profesional mai mult, sa ma implic mai mult aici unde am ajuns, sa fac un curs, doua... O sa vizitez mai mult taramuri straine, poate ajung si la Florenza. Nu am de gand sa renunt la munte si chiar as vrea sa urc anul asta pe Moldoveanu. Este destul de mult pentru un an care se anunta mai prost ca precedentul. Deci un 2012 mai fericit!

Citeste in continuare...

Momente frumoase

In ultima vreme s-au intamplat multe si memorabile. Este ciudat si pe de alta parte frumos atunci cand persoane pe care le-ai vazut o singura data in viata, trecator si de la distanta, momente scurte, dar care raman bine puse in memorie, reapar si incep sa insemne ceva in existenta ta. Si ce e mai frumos este ca reapar doar pentru simplul motiv ca acel scurt moment a ramas si in memoria lor, ca si cum ar fi fost o experienta indelungata in care a-ti fi comunicat enorm. Poate sunt doar o evadare, o experienta diferita, un puct de sprijin...poate este doar o imagine a ceea ce as vrea eu sa fie, poate doar proiectie a uni vis de demult, sau poate...dar hai ca nu vorbesc porno... atat de multe incertitudini si cu toate astea nu ma pot abtine sa nu visez, asta e sportul meu preferat si vreau mai mult. Sunt prins atat de bine incat nici macar nu simt padurea de bile negre. "Fraiere!!!". Lumea mea plina de principii este zguduita. Din pacate implinirea este la limita imposibilului daca nu chiar imposibila...ceea ce ma intristeaza, este ca si cum ti s-ar confirma posibilitatea fericirii dar calea prin care o pot avea este in alt timp, este prea departe, este prea tarziu, este in alt univers. Si chiar daca am da totul la o parte si ne-am unii lumile, compromisul ar fi asa de mare incat ar strica tot echilibrul. Mi-e teama....in general focurile puternice se sting repede :)) Ar trebuii sa revin cu picioarele pe pamant sa fiu serios, dar imi place asa de tare sa traiesc momentul si sa ma bucur, oricat de tare m-as intrista dupa...drogul asta merita. De la anu ma apuc sa fiu mai serios. - asta e la fel ca autopropunerea care mi-o faceam la inceperea fiecarui an scolar : "anu asta o sa incep sa scriu frumos"
Citeste in continuare...

Dezorientare

Nu am mai scris de mult timp, nu din cauza ca nu as avea ce, ci ca as avea prea multe. Mi se intampla chestii ciudate si sunt total dezorientat si fara un puct de sprijin de unde sa incep sa ma organizez si asta-mi da o neliniste cumplita. Rau este sa nu te vrea nimeni, dar constat cu uimire ca nu e prea bine nici cand te vor mai multi. Evident daca as fi o fire indiferenta totu ar fi ok. Dar din pacate nu sunt indiferent fata de nimeni care are un gand bun pentru mine sau cu mine. Asa ca ma simt imprastiat in toate directiile. Normal e sa te orientezi acolo unde esti fericit si-ti place, dar nu este chiar asa de simplu. Daca merg dupa instinct este frumos, dar foarte foarte periculos si asa din pacate nu vine din vrun rationament, vine tot din instinct. Sunt suparat pe mine ca nu am evitat sa ranesc si sunt suparat pe mine ca sunt mereu tipul "question everything" chiar si cand totul este frumos sau evident. Ma intreb de ce este asa, dar oare in spate nu este altfel.....si asta-mi strica de fiecare data fericirea. Sunt un pic dat peste cap si situatia ma oboseste tare.
Citeste in continuare...