Anxietate

Sunt foarte aglomerat si gol. Am asa de multe cuvinte pe care mi le suprim inainte de a-mi ajunge in varful degetelor si apoi pe tastatura, ganduri amestecate intr-o minte partitionata prost. Colegu e plecat doua saptmani, casa e goala si nu gasesc nimic de facut...cu toate ca-mi place sa fie liniste, sa fie pace, totusi parca nu solitudinea este calea. Vremea nu permite sa iesi din casa si nici spiritul econom care am hotarat sa mi-l impun anul acesta. Unu scria intr-o carte o chestie care mi-a ramas in cap, pentru ca pe langa puzderia de nimicuri imi mai raman si chestii bune, "Voi, care va intoarceti acasa si, după ce ati inchis usa, spuneti “buna seara”, voi nu stiti ce-nseamna sa intri pe o usa tacand." Cam asta e ... iar virtual parca mi s-a luat sa o ard. Si in plus, in prostia mea, am impresia ca am sifonat aripile unui inger. La tara gainuselor care zburau peste gard li se smulgeau penele sa nu mai poata zbura. Sper sa-i creasca repede la loc pentru ca are un zbor frumos.