luni, 18 mai 2009

Ashes and Snow



De cand mi-a ars casa din temelii, vad luna mult mai limpede.
Tocmai ce am terminat de vazut ceva ce greu pote fi catalogat intr-o categorie de film,
arta fotografica, pasiune....


Transcriu mai jos cuvintele ce insotesc imaginile, sunetul si viata din acest film.

Daca vii cu mine In clipa aceasta minutele-ti vor deveni ore,
orele-ti vor deveni zile, iar zilele-ti vor deveni o viata.
De la Printesa Elefantilor am disparut In urma cu exact un an.
In acea zi, am primit o scrisoare.
Ma chema sa ma Intorc In locul In care a Inceput viata mea cu elefantii.
Te rog sa ma ierti ca linistea dintre noi a fost neIntrerupta timp de un an.
Aceasta scrisoare rupe aceasta liniste.
Ea marcheaza prima din cele 365 de scrisori ale mele, catre tine.
Cate una pentru fiecare zi de tacere.
Niciodata nu voi mai fi eu Insumi, decat In aceste scrisori.
Ele-mi sunt harti ale caii pasarii.
Si sunt tot ce stiu eu ca este adevar.
Iti vei aminti totul. Totul va fi ca Inainte.
La Inceputul timpurilor, cerul era plin de elefanti zburatori.
In fiecare noapte se tolaneau In acelasi loc, pe cer si visau cu un ochi deschis.
Cand fixezi lung stelele, In noapte, privesti In ochii care nu clipesc ai elefantilor,
care dorm cu un ochi deschis.
Pentru a veghea mai bine asupra noastra.
De cand mi-a ars casa din temelii, vad luna mult mai limpede.
M-am uitat la toate Eden-urile care s-au prabusit In mine.
Am vazut Eden-urile pe care le tineam In maini, dar le-am lasat sa plece.
Am vazut promisiuni pe care nu le-am tinut, dureri care nu au fost adevarate,
rani pe care nu le-am vindecat, lacrimi pe care nu le-am varsat,
am vazut morti pe care nu i-am jelit, rugaminti carora nu le-am raspuns,
usi ce nu le-am deschis, usi ce nu le-am Inchis,
iubite lasate In urma...si visuri ce nu le-am trait.
Am vazut tot ce mi s-a oferit, ce n-am putut accepta,
am vazut scrisorile pe care le-am dorit, dar niciodata nu le-am primit,
am vazut cine as fi putut fi, dar niciodata nu voi deveni.
Un elefant cu trompa ridicata e o scrisoare catre stele.
O balena esuata e o scrisoare din adancul marii.
Aceste imagini sunt o scrisoare catre visurile mele.
Aceste scrisori sunt scrisorile mele catre voi.
Inima mea e ca o casa veche, ale carei ferestre nu au fost deschise de multi ani.
Dar acum aud ferestrele deschizandu-se, Imi amintesc cocorii plutind
deasupra zapezilor In topire ale Himalayei,
somnul pe cozile vacilor de mare, cantecele focilor barboase,
mugetul zebrelor,scrartaitul nisipului,
urechile linxului, balansul elefantilor,
esuarea balenelor, si silueta elanului...
Imi amintesc unduirea picioarelor mangustelor plutind pe Gange,
navigand pe Nil...
Imi amintesc cum cutreieram prin coridoarele Hatshepsut-ului, si figurile multor femei...
si mari nesfarsite... si mii de mile de rauri...
Imi amintesc relatia dintre tata si fiu...
si savoarea... mi-o amintesc... si zgomotul piersicii...
Imi amintesc orice...
Dar nu-mi amintesc ca vreodata sa fi uitat.
Aminteste-ti visurile...
Aminteste-ti visurile...
Aminteste-ti visurile...
Aminteste-ti...
Pe masura ce urmaresc savana elefantilor, cu cat mai mult ascult, cu cat sunt mai deschis,
cu atat ei Imi amintesc cine sunt.
Fie ca Ingerul elefantilor sa-mi auda dorinta, sa colaboreze cu toti muzicantii orchestrei naturii...
Vreau sa vad prin ochii elefantilor. Vreau sa joc dansul care nu are pasi.
Vreau ca eu sa devin dansul...
Nu-ti pot spune daca esti destul de aproape sau de departe
de linistea dupa care tanjesc, uitandu-ma la figura ta.
Probabil ca daca fata ta ar putea sa se Intoarca spre mine, acum,
mi-ar fi mai usor sa refac figura pe care credeam ca am pierdut-o.
Mie Insumi.
Din pana, foc... din foc, sange...
din sange, os... din os, maduva...
din maduva, cenusa... din cenusa, zapada.
Din pana, foc... din foc, sange...
din sange, os... din os, maduva...
din maduva, cenusa... din cenusa, zapada.
Din pana, foc... din foc, sange...
din sange, os... din os, maduva...
din maduva, cenusa... din cenusa, zapada.
Din pana, foc... din foc, sange...
din sange, os...
din os, maduva... din maduva, cenusa...
din cenusa, zapada.
Din pana, foc... din foc, sange...
din sange, os...
din os, maduva, din maduva, cenusa,
din cenusa, zapada.
Din pana, foc... din foc, sange...
din sange, os... din os, maduva...
din maduva, cenusa... din cenusa, zapada.
Balenele nu canta din cauza ca ele au un raspuns.
Ele canta fiindca au un cantec.
Nu conteaza ce scrie pe hartie...conteaza ceea ce e scris In suflet.
Asa ca, arde scrisorile si imprastie-le cenusa in zapada.
La marginea raului, cand vine primavara si zapada se topeste.
Iar cand raul revarsa, intoarce-te la malul raului
si citeste din nou scrisorile mele, cu ochii Inchisi.
Lasa cuvintele si imaginile sa-ti spele trupul precum valurile.
Reciteste scrisorile, cu mana palnie la ureche.
Asculta cantecele Edenului...
Pagina... cu pagina... cu pagina.
Zboara pe traiectoria pasarii...
Zboara...
Zboara...
Zboara...


Citeste in continuare...


sâmbătă, 9 mai 2009

despre pasarici



Si cum ziceam, eram pe peronul garii din Brasov.
Mancam niste forneata. Am obervat ca o pasarica se apropiase de mine si incerca sa ajunga la frimitura care-mi cazuse. Am inceput sa-i arunc eu firimituri. Le agata timid pe toate si se apropia din ce in ce mai mult.
Chestia interesanta, atunci cand am aruncat o firimitura mai mare, a agatato lacom si a zburat... deci e o regula a naturii. Daca dai cate putin e bine, cand dai mult, e bine dar nu pentru tine, pentru pasarica da :)

Ps : dupa Ploiesti a venit controlorul si gigi ala ia zis ca s-a vazut si a trecut deci.....
Citeste in continuare...


joi, 7 mai 2009

in tren - post scris in notepad



Imi plac relatarile lu' Avionaru din rarele lui calatorii cu trenul. Cum face el profilele celor din jur.... Asta imi placea si mie sa fac. Dar m-am saturat, la un moment dat mi-am dat seama ca cei din jur se incadreaza in acelasi tipar decat cu mici variatiuni. Categoria de oameni difera in functie de tipul de tren, dar in cadrul fiecarei categorii sunt aceleasei caractere de oameni. Deci stiu cum e, am facut 4 ani saptamanal drumul Alexandria - Bucuresti si uneori mai trageam si cate o deplasare pe la Targoviste. Acum ma intorc de la Brasov, dintr-o deplasare de serviciu. Este urat sa mergi in locuri frumoase si sa muncesti, sa-ti bati capul cu idioti, sa-i intelegi. Toate astea stiand ca la birou se fac sedinte de buget de o saptamana si toti se cam simt la modul dead men walking.
Dar sa revin in tren. La dus am cam atipit si nu am obesrvat ca pe traseul asta se fac lucrari masive de cosolidare a terasamentului. Chiar se munceste, si cu rost, cel putin asa mi se pare. Cu banii de la uniune presupun. Si peste asta ma uit pe fereastra, este o lumina crepusculara, cum imi place mie. Tocmai am trecut de Breaza si este liniste. Prin vai, raze de soare se intreved aramiu prin stratul de fum care se contopeste cu norii . Foarte frumos, e liniste si cam frig afara iar in compartiment e cald, cam foarte cald. Eu ma uit la The fox and the child. Un film deasemenea cald si inocent, cu peisaje feerice si tandre. Privind la acest film si uitandu-ma pe geam imi dau seama ca avem o tara, defapt ca tara noastra este asezata intr-un cadru darnic in frumusete, chiar foarte darnic.
Dar ce oamenii.... In compartiment a fost pana acum cateva momente un cuplu trecut..~50 ani, stersi dar cu bun simt totusi, cand au pelcat ea mi-a zis buna seara. Mai multe de spus ar fii de spus despre un specimen aparte care mai colaboreaza la calatoria asta ( mi s-a terminat filmu, are o melodie de final frumoasa, ii dau nota ~6). Este vorba de un nene pe la 35-40 care a urcat din Brasov, prima grija a avuto sa bea doua beri, a sunat vreo doi..mi-a fost lene sa ascult. De la o vreme tot vocifereaza pe hol, este foarte deranjat omul si injura de mama focului pe controlor care nu mai vine domne acum, ca vezi domne intarzie trenul. Adevarul este ca trebuia sa fiu in Bucuresti acum si nu in Ploiesti. Dar cu cine ?!! El defapt injura ca nu vine pentru ca are bilet pana la Ploiesti si el merge la Bucuresti. Doar asta am prins de cand vorbea la telefon si asta ia zis si nasu cand a venit prima data. A cam belitio taranu ca de obicei controlorii vin a doua oara dupa ultima oprire.
O sa revin mai incolo sa spun ce s-a intamplat. Probabil in postul viitor care va fi despre pasaricile de pe peronul din gara Brasov.

Citeste in continuare...


luni, 4 mai 2009

1 Mai la Buzescu





Nu-mi plac aglomerarile, gloatele, popularul, nu pentru ca as socializa eu mai greu, dimpotriva, sau ca as fi introvertit, ci pur si simplu pentru ca-mi place linistea. Cand locuiam la tara, uneori seara ma duceam sa iau vaca de la card. Ma duceam cu mult inainte de a fi aduse vacile. Imi placea sa stau pe izlaz, atat de departe cat zgomotul satului sa fie vag, si sa fumez un L&M rosu. Oamenii dau foc gunoaielor la marginea satului, iar in serile cand nu adie vantul se creaza o pacla groasa si umeda de fum care in lumina crepusculara imi parea mirifica. Era racoare si cadea apa, mai ales spre inceputul toamnei. Era liniste...
Ma scarbeste efectul de turma creat si mai mult mediatizat in zilele de sarbatoare. Rezervari din timp, mici, bere, cheltuieli excesive, trafic, tiganeala, porcaiala, politica, decadenta, accidente, galagie....
In mini-vacanta de 1 Mai am fost linistit acasa la Buzescu. Nu este nici pe departe o localitate rustica, rupta de civilizatie, de tiganealam, dar reuseste sa-mi satisfaca binisor portia de liniste.
Toti cunosc Buzescu dupa palatele tiganilor de acolo, ele totusi nefiind decat un sfert din toata comuna. Cei drept sunt mari si am observat ca peste cele mai mici au inceput sa construiasca altele mai mari, un fel de service packuri (deci am spus bine peste o sa le fac niste poze pe viitor).
Iata cum vad eu Buzescu :

DSCF9378

DSCF9381

DSCF9372

DSCF9382

DSCF9357

Citeste in continuare...


duminică, 3 mai 2009

Coraline



Coraline
Tocmai l-am vazut la cinema, 3d. Un film exceptional, o poveste buna, foarte bine pusa in scena. La inceputul filmului imi era mila de toti copilasii care erau in sala cu bunicii pentru ca miroseam eu ca nu e chiar un desen animat. Si am avut dreptate, saracuti or sa aiba cosmaruri, deja pe la jumate se certau pe locul de langa parinti.
Ar cam trebuii sa aiba o avertizare si limita de varsta mai sus, adica atat de sus incat sa nu necesite dublaj, dublaj care cred ca a cam taiat din originalitatea filmului.
Atmosfera filmului este la fel ca in The Nightmare Before Christmas s-au Corpse Bride doar un pic mai nemorbid si mai aproape de realitate (frumos vw beetle nou dar prafuit).
Merita vazut dar cred ca nedublat in romana.
Citeste in continuare...


miercuri, 29 aprilie 2009

Norisorul



Notiunea de Cloud o vom auzii din ce in ce mai des. Cloud in sensul de adunatura, de grupare a tot ce tine de un domeniu, in cazul asta IT.
Cloud computing este viitorul in domeniul IT. Toti cei conectati cat de cat la stirile IT stiu ca ORACLE a cumparat SUN si ca tendinta generala este de centralizare a serviciilor catre cativa mari poli, ORACLE, Google, Ms, IBM, Apple.
Mai pe inteles si ce am inteles eu este ca nu se va mai lucra, juca, asculta, viziona, calcula, stoca nimic local ci totul va fii online. Mai exact presupun ca vor exista doar statii client doar cu, conectare la internet si daca vreau sa folosesc un ERP sau sa scriu un document, o voi face conectandu-ma la un server pe care am exact ceea ce vreau.
Asadar nu voi mai folosii hardware si software local ci ma voi folosii de acestea furnizate ca un serviciu contra cost la fel ca un abonament la cablu tv. Vrei mai mult RAM luna asta, se rezolva, vrei sa vezi nush ce film, platesti si vezi... Este solutia ceea mai buna impotriva pirateriei, costa mai putin, este mai sigura, mai rapida....dar este totusi un mic pas spre globalizare, nu un lucru asa rau dar parca mai frumos se traieste asa periculos, fiecare cu statia lui, cu erorile si virusii lui. Daca nu o sa mai stai noaptea intreaga sa instalezi si configurezi nush ce servere, atunci cativa neuroni vor murii de plictiseala si uite asa ne indobitocim rasa.
Dar nu prea avem ce sa facem, asta este curentul si ne ducem cu el fie ca vrem fie ca nu .
Cateva exemple : acum cativa ani umblam cu filmuletele pe cd-uri sau cel mult le luam prin retea , acum le putem vedea online pe youtube si altele; inainte ne jucam starcraft single player sau in lan acum cel mai profitabil joc este exclusiv online (wow adica); aplicatiile erp, office sunt usor si ele substituibile de aplicatii online gen selsforce, googleapps.
VmWare a lansat vSphere care este o prima adiere a ceea ce va urma : virtualizarea totala, has (hardware as service), sas (software as service).
Totusi nu i-mi este clar daca, faptul ca oamenii sunt din ce in ce mai dobitoci face sa cautam si sa gasim intodeauna solutiile cele mai simple si usor de utilizat, s-au dezvoltarea solutiilor simple si usor de utilizat duce la expansiunea dobitocimii. Cred ca ambii factori se imping unul pe altul.
Iata o explicatie bunicica :

Citeste in continuare...


vineri, 24 aprilie 2009

Puradeii din Buzescu



Comuna aflata la 10 km de Alexandria si 20Km de Rosiori de Vede, se afla de dupa 90 intr-o continua transformare.
Aici se traieste mai intens, sunt mai multe de discutat pentru ca o parte considerabila este ocupata de tigani.
Tiganii sunt oameni (cam mult spus) de treaba in felul lor, in special cei care au cunoscut si saracia de pe timpul lu ceasca. Ceilalti nascuti dupa
90 sunt niste chestii cu doua picioare, cu haine sclipiciase, comunica prin niste sunete ciudate, umbla in carduri de minim 5, majoritatea sunt supraponderali pentru varsta lor. Desi nu au mai mult de 18 anisori majoritatea sunt insurati, logoditi s-au mai stiu eu cum se zice, ideea e ca au acasa o minora de aceasi rasa care pana la 20 de ani procreaza, cu cat mai repede cu atat mai bine pentru cresterea speciei.
Neaparat daca nu au scuter, au atv, iar cei cu parinti mai avuti au gip X5, X6, ml. Nu conteaza ca sunt analfabeti, sub 18 ani, ei fac plimbari cu atelajele pe ulitile satului, in special in zile de sarbatoare, Paste, revelion, cand sunt marii sanse sa fie si bauti. La un revelion, acum doi ani, unul a reusit in timp ce facea o liniuta cu mertzul, sa impodobesca un pom de pe margine cu proprii creeri. Se aduna pe la colturi, la un joc de barbut, miros a cocleala desi multi dintre ei nu au apucat sa cunoasca prelucrarea aramei iar principala lor preocupare este apostrofarea, agasarea celor care trec pe strada, cel mai comvenabil femeile, cel mai greu (asta am vazut ca fac si cainii) masinile.
Isi cumpara haine de doua ori pe an, si poarta aceleasi haine mereu, la fel ca personajele din desene animate. Chiar daca multi din ei sunt umflati pentru varsta ce o au mai exista si categoria celor slabanogi dar si acestia merg cu burta in fata. Ei sunt generatia viitoare a tiganilor din Buzescu. Ei sunt cei care nu vor reusii sa faca ceea ce parintii lor au reusit profitand de tranzitie, de naivitatea sistemului. Ei vor consuma tot ceea ce le ramane de la parinti si apoi vor pierii. Sunt o specie care este condamnata la disparitie inca de la aparitie.
Citeste in continuare...