duminică, 25 ianuarie 2009

Eu si starcraftul



In weekend pentru a-i arata unuia singurul joc de pe calculatorul meu, am deschis broodul dupa aproape un an.
Ma trantit intr-o baltoaca de melancolie si amintiri, mai ales ca nu am reusit sa-l pornesc decat cu un programel care i-mi arata si comentariile jucatorilor din meci.
Totul a inceput in 98 cand impreuna cu un coleg din liceu (eram clasa a 9-a cred) am fost la un internet cafe sa ne jucam nfs.
Aparuse atunci NFS 2, acela care se juca la dublu in acelasi ecran. Cand am intrat acolo ( VAVA se numea reteaua ) am mai aruncat putin privirea in jur sa vad ce se mai joaca. Am vazut ceva foarte tare, quake 3 , ceva cu masini care se loveau, carmagedon, si ceva abstract pe care il juca un nene pe la 30 ani, ceva ce nu intelegeam ce el. Am crezut ca programeaza ceva. Cu timpul am inceput sa vizitez din ce in ce mai des vava, impreuna cu un
prieten din copilarie, am invatat toate acele jocuri inclusiv acel joc ciudat. Acela era Starcraft Broodwar si urma sa-mi manance cel mai mult timp din viata , mai mult decat orice altceva, decat orice joc, decat femeie, sau prieteni.
In liceu aveam zile mai lejere la scoala, zile de genul sport, dirigentie, logica...acele zile le petreceam intregi in reteaua de jocuri, nici nu avea internet.
Stateam acolo de la 8 dimineata la 4 seara, si jucam quake 3 si broodwar. Pritenul meu patratu mi-a fost coechipier sau inamic intodeauna la jocul asta.
In liceu ma cam batea ca avea capul mai mare. In clasa 12-a am facut o pauza, nu prea se mai juca starcraftul ca aparuse cs, si aveam si bacul.
Dar cand am venit la Bucuresti....nu aveam calculator primul semestru. Nu am rezistat si l-am adus. Se juca in reteaua caminului, brood la greu.
Programelu de mesagerie interna, viperchat parca, era inundat de mesaje gen brood careva. Credeam ca sunt bun la jocul asta si stiu si eu ceva.
M-am inselat, eram foarte slab si eu si patratu. Aveam nikul Shadow si ma ardeau toti, Lastdevil, pite, blue, balena, dar mai ales Andrei care ii batea pe toti.
Acum eram liber jucam si ziua si noaptea :) . Eram ala micu care ii cam batea pe toti, doar pe andrei nu reuseam. Se juca harta big game huntres in retea.
In anul doi, parca, am vazut multe replayuri in vacanta, am revenit cu nickul default. Andrei plecase din camin. Eu ramasasem cel mai zeul lor. Bateam cate doi, pentru ca progresasem mult. Descoperisem internetul si jucam mai mult pe batlenet. La inceput pe un server pirat din Polonia. Acolo se juca la un alt nivel. Acolo orice nas isi avea nasul, eu eram fin la la toti :)). Din nou am progresat si am inceput sa mai nasesc si eu pe altii. Erau si romani pe acel server.
Am intrat si pe batlenetul de la blizzard pe servurl Europa. Aveam cdkey bun. In reteaua locala baietii cam migrau spre cs sau warcraft3, la brood ii bateam pe toti odata.
La un moment dat a venit si acel Andrei prin camin, am jucat doua jocuri cu el si l-am jucat ca pe un soricel. Eram implinit, ma simteam bun.
Am continuat sa sa joc mai mult pe internet. Incet am intrat intr-o comunitate restransa si inimoasa. Am contribuit la conceperea unui clan de noobi 5thf.
Era de noobi la inceput si am incadram perfect pentru ca nivelul meu era noob, pe internet. Comunitatea avea site, forum si cel mai important server, Gamespace.
Pe acest server am jucat cel mai mult, din ce tin minte aveam vreo 4000 de meciuri in total, pierdute si castigate. 4000 de jocuri pe doua conturi si in doua rate pentru ca la un moment dat s-a resetat severul. Am zis ca un joc avea in medie 15 min, deci aproape doua luni non stop.
Si asta a fost putin pentru ca nu am reusit niciodata , sau poate odata accidental, sa-i bat pe flesh, velu, fenix, bite, zeratul...si multi altii, cam vreo 30 aveam in fata la ceea mai buna clasare a mea in liga romana de starcraft. Deci jucam si in liga, jucam si pe servere straine cu necunoscuti coreeeni, polonezi, nemti, rusi....
In coreea jocul este sport national, jucatorii au salarii de sute de mii de $, clanurile sunt finantate de firme mari si impoartante in stat.
Starcraftul mi-a curs prin vene, stiu totul despre el. Aveam programe ajutatoare, de statistica si analiza a replayurilor. Chiar daca ajunsasem sa am 200 APM (actions per minute) ceea ce e mult, rapiditatea s-a dovenit a nu fi totul, pentru ca ma bateau cei cu 120 apm . Mai era nevoie de multa experienta capatata cu jucatori buni, mult know how si robotism, poate si ceva mai multa inteligenta. Pe prietenul meu patratu il bateam fara probleme, el incepuse sa mai joace si altceva.
Cosidera starcraftul invechit. la sfarsitul anului 3 de facultate m-am angajat, adminstrator de retea, aveam biroul meu si acces full la resursele calculatoarelor .
Cand aveam timp, si aveam ceva timp pentru ca rezolvam taskurile repede, ma jucam brood. Dupa ceva vreme a venit coleg de birou cu mine si prietenul meu patratu, care defapt a fost coleg de gradinita, generala, liceu, naveta, camera....Uite ca daca stau sa ma gandesc cu el am petrecut mai mult timp decat cu starcraftul, ca doar cu el am si descoperit jocul si l-am si jucat mare parte din timp. Cu el in birou, a fost frumos, eram o forta :) , taskurile le rezolvam mai rapid si mai automat. Mai mult timp de starcraft. El se mai juca si dota. Cu toate astea nu am urcat niciodata in top 20. Pentru ca mi-a placut mai mult locul unde eram. I-mi oferea mai multa fericire si in fond asta urmarim toti indiferent cum o gasim. Eu o gaseam jucand cu cei mai slabi sau ce de nivelul meu si invatand jmecherii noi, sa nu joc dupa standarde si sabloane (build ordere) prestabilite.
Am observat totusi ca era si ceva nociv in acest mod de a obtine fericirea. Nu prea dateam prea mult atentie, altor activitati si persoane. Odata a intrat cineva in camera si mi-a zis ceva. nici acum nu stiu ce a zis si mai rau cine era acel cineva. Fata cu care mi-am petrecut timpul pana acum, si la un moemnt dat ne si mutasem impreuna, a pierdut mult din cauza ca eu petreceam timp chiar sa ma uit si la tv pe un canal online care transmitea meciuri de starcraft si poate si eu am pierdut.
Poate am fost bolnav, dar boala asta i-mi aducea fericire si-mi este dor de asta. Se pare ca fericirea vine mai mult din aceste anormalitati si dereglari decat din normalitate si stabilitate.
In starcraft este un salut de inceput de joc HF, have fun .... and I had a lot !
gg default.


2 comentarii:

1point1 spunea...

Salut...!
Am zambit lung... dupa ce am citit comentariul tau... Doar pentru ca ai mare dreptate...Simt!
Gg default
¤¤

default spunea...

Salut point,
esti cumva point care acum un an, doi aveai 15 ani si ma ardeai la brood pe GS ?