Cand eram mic mergem de Paste la biserica si cantam prohodul in cor. Era o atmosfera frumoasa, feerica si cam atat.
Anul trecut am vizitat multe manastiri. Frumoase,interesante, o alta lume, o bucata de istorie si mi-a placut.
Dar am fost si sunt doar un turist.
Eu nu sunt ateu, dar nici un om foarte credincios. Nu-mi agat sperantele, dorintele si nu ma plang sau rog la o anume divinitate.
Pentru ca in primul rand toti suntem oameni, cu aceeasi structura a creerului, aceelasi adn, suntem la fel structurati. Faptul ca intr-o anumita zona, geografica sau sociala, o religie este predominanta si majoritatea de acolo sunt fanii unui D-zeu, nu insemna ca religia predominanta in alta zona unde niste altii au un alt D-zeu, este mai prejos. Diferenta o face doar palaria care o poarta pe cap, nimic mai mult.
Daca maine imi incep propria religie si cred in unicorni, nici macar faptul ca religia mea are un singur adept, nu o face mai slaba decat alte religii.
Nu cred in simboluri, cladiri cu turnulete, moaste, picturi, descantece si cu atat mai putin in vorbele scrise sau cuvantate de niste oameni facuti din acelasi material ca mine.
Nu exlud ca in functie de educatie, de mediul in care ne-am modelat, unii oameni capata o capacitate mai ridicata de a servi informatie, sfaturi, de a arata directii. Nu este rezultatul unei interventii divine, este doar forma pe care o luam slefuiti de vanturile vietii si poate ideologiile in care ne invartim existenta.
Evident exista si lucruri inexplicabile noua, simtiri, fericire, iubire, pasiune si altele.
Este normal, nu suntem o fiinta suprema si puterea noastra de intelegere este minuscula. Este peste noi.
Un nene,
Kardashev, a categorisit civilizatiile pe tipuri...si sunt vreo 6. Civilizatia noastra este de nivel 0 ( ne bazam in principal pe energia din arderea combustibililor fosili) si aproape de trecerea catre nivelul 1. In teorie majoritatea civilizatiilor pier in procesul de trazitie intre 0 si 1, tocmai din cauze banale, diferente de palarie.. Dar este doar o teorie, poate sa fie, poate sa nu....
Pamantul are vreo 4 miliarde de ani, omul cica este si el de vreo 300 de mii, pana acum 5000 ne ploua in gura si acum 200 de ani am aprins primul bec. Si cu toate astea noi credem ca am deslusit tot universul intr-o credinta, oricare si avem acolo toate raspunsurile. Este total invers.
Cu cat avem mai putine raspunsuri cu atat golul asta ni-l umplem cu creatii fantastice.
Cu cat vedem mai putin cu atat ne imaginam mai mult.
Religia a fost cel mai eficient sistem de conducere si cel mai longeviv. Inca este prolific printr-unele locuri.
Este o piedica pusa evolutiei. Mai mult, este o piedica exponentiala. Cu cat esti mai involuat cu atat mai religios si cu cat mai religios cu atat evoluezi mai greu. Nu o spun eu, o spun statisticile...Mie-mi plac statisticile.
De exemplu
aceasta - importanta religiei pe tari. Daca ordonezi dupa importanta religiei, in top sunt tari prin care nu ai trece nici cu avionul si parca mi-ar sta mai bine in Danemarca decat in Maroc.
Este un refugiu al comunitatilor sarace, involuate, nevoiase, care cand nu reusesc sa razbata, nu le merge bine, nu ploua, isi gasesc refugiul in religie. Este un cerc vicios, nereusita poate sa rezulte chiar din faptul ca te astepti sa-ti pice din cer, sau in loc sa cauti solutii viabile, faci dansul ploii, sacrifici un vitel....
Una din perioadele cele mai negre din istoria omenirii este numita reprezentativ chiar dark ages.
Aici este perioada de maxima dominatie a religiei. Graficul este un pic satiric, nu chiar totul a mers prost atunci, dar nici departe de adevar nu este. Ajunge doar sa ne gandim la inchizitie si cruciade...Oamenii religiosi sunt rai pentru ca se considera oameni doar pe ei.
Putem sa gasim in religie si chestiuni benefice. A fost un mod bun de coagulare a comunitatilor, de sprijin si protectie sociala si chiar de promovare a educatiei. Cei drept, doar in iteriorul clubului, cu circuit intern, dar tot educatie se numeste. Si in fond oamenii nu se dezvolta bine individual, mult mai bine este intr-o comunitate, iar comunitatile se leaga doar in jurul unor ideologii si obiective comune.
Totusi prea putin, lasand loc de prea mult extremism.
Ce este frapant, e ca in societatea noastra, cand am aflat deja raspunsul la multe intrebari, inca vedem si traim pe langa noi cu astfel de exemplare extremiste chiar duse pana la patologic. Oameni la prima vedere normali, dar asa de izolati intr-o lume oarba, atat de oarba incat nu vede nici unul ca Adam si Eva au buric.
In ce cred eu? Eu cred in orice. Cred in natura, cred in omenire ca si organism individual, poate un virus care a contaminat piatra. Nu exista nici o dovada cum ca nu suntem decat o scanteie care sare din bricheta unuia care isi aprinde o tigara intr-un alt univers, sau intreg universul nostru nu este doar o celula dintr-un organism dintr-o alta lume. Poate sunt aproape de budism, poate D-zeu este in tot ce ne inconjoara, suntem toti un tot. Dar si aici, a fost nevoie de o alinare a neputintei in fata mortii, reancarnarea...
Poate suntem doar ferma de furnici a unei fetite apartinand unei civilizatii foarte avansate.
Sunt multe de spus, si nu as vrea sa inclin balanta prea mult spre ateism, pentru ca asa cum ziceam la inceput, nu sunt. Cred in existenta unei, sau unor forte superioare si cred in mine.
Pace...
Citeste in continuare...
